Am multumit?

"Unul din ei, cand s-a vazut vindecat s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat la pamant la picioarele lui Isus, si i-a multumit. Era Samaritean .Isus a luat cuvantul si i-a zis:"Oare  nu a fost curatiti toti cei zece? Dar ceilalti noua unde sunt?

Pe jumatate distrusa de furtuna, nava a esuat aproape de coasta. Au fost lansate apleluri dupa ajutor,
dar nimeni nu a indraznit sa trimita o barca de salvare pe o mare asa de agitata.

Un medic insa nu a sovait .S-a aruncat in apa. De trei ori a adus la mal cat un bet naufragiat.Dupa a treia salvare, dupa ,care putea sa-i fie si lui fatala, a fost nevoie sa fie si el insusi spitalizat.

Au trecut anii. Dupa multa vreme, cand doctorul a fost intrebat ce l-a impresionat cel mai mult in acel eveniment de neuitat, aceasta a spus:

"Ceea ce mi-a ramas in amintire este ca niciunul dintre acesti trei oameni nu a venit vreodata sa-mi spuna un simplu multumesc"

Probabil ne indignam cand auzim despre o asemenea lipsa de recunostinta. Dar nu aratam oare si  noi
fata de Dumnezeu o nepasare si mai mare? Credinta inseamna siguranta cu privire la cele sperate, convingere in legatura cu ceea ce nu vedem.

I-am multumit noi pentru ca ne-a daruit  in Persoana Fiului Sau salvarea sufletelor? I-am multumit noi pentru acest timp al harului,cand putem gasi  mantuirea prin credinta ?

Multumirea este rezultatul unei inimi care se sprijina pe Dumnezeu. Multumirea este posibila doar       atunci cand acceptam ca tot ce apare in vietiile noastre vine din mana Celui care este Atotintelept si Atotputernic si care nu greseste  fata de niciul care si-a incredintat viata in mainile Lui.{Samanta buna.}