"Cereti ,si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti ,si vi se va deschide. Caci ori si cine cere , capata;cine cauta gaseste;si celui ce bate, i se deschide."(Matei 7: 7-8)
"De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati ,sa credeti ca l-ati si primit,si-l veti avea."(Marcu 11:24)
"Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta...Si l-a binecuvantat acolo,Geneza 32:26,29)
Iacov a castigat victoria si binecuvantarea aici nu prin lupta, ci prin alipire. Soldul ii era scrantit si nu se mai putea lupta, dar nu-i dadea drumul. Incapabil sa lupte mai departe, si-a incolocit bratele in jurul gatului adversarului sau misterios, lasandu-se cu toata puterea asupra lui, pana cand in sfarsit a castigat.
Nici noi nu vom castiga biruinta pana nu vom inceta sa ne luptam. Trebuie sa renuntam la vointa noastra si sa ne aruncam bratele in jurul Tatalui nostru cu o credinta tenace.
Ce ar puttea slaba noastra putere omeneasca sa ia cu forta din mana atotputerniciei? Avem noi puterea sa sa luam binecuvantarile de la Dumnezeu cu forta? Violenta vointei noastre puternice nu-L va convinge niciodata .Ceea ce castiga binecuvantari si victorii este puterea credintei tenace.
Nu presand si insistand asupra vointei noastre ajungem la victorie. Aceasta este castigata cand smerenia si increderea se unesc ,spunand: "Faca-se nu voia Mea ,ci a Ta (Luca 22:42) Suntem puternici cu Dumnezeu numai in masura in care eul este invins si mort.Binecuvantarile nu vin prin lupta, ci prin alipire de El in credinta.J.R. Miller.
Un incident din viata de rugaciune a lui Charles H. Usher ilustreaza cum "rugaciune care lupta" este de fapt o piedica in calea rugaciunii care invinge. El a impartasit aceasta povestire:"Baietelul meu Frank , era foarte bomlav,si doctorii aveau putine sperante in privnta recuperarii lui.
Am folosit toata cunostinta mea in materie de rugaciune in folosul lui,dar starea lui continua sa se inrautateasca.Aceasta a durat cateva saptamani.Intr-o zi, pe cand stateam langa patul lui si-l vegheam, am realizat ca nu va mai trai mult fara o intoarcere rapida spre bine.
I-am spus Domnului: "O, Dumnezeule, am petrecut atat timp in rugaciune pentru fiul meu, si inca nu-i este mai bine. Acum Ti-l las tie si eu ma voi ruga pentu altii. Daca este voia Ta sa-l iei, aleg voia Ta-Ti-l predau Tie cu totul "
Am chematt-o inauntru pe iubita mea sotie si i-am spus ce am facut. A varsat cateva lacrami, dar l-a incredintat Domnului. Doua zile mai tarziu ne-a vizitat un om a lui Dumnezeu.El era foarte interesat de fiul nostru Frank si se rugase deseori pentru el. El a spus:
Dumnezeu mi-a dat credinta sa cred ca fiul tau se va insanatosi. Voi aveti incredintarea aceasta? " Am raspuns: "L-am incredintat lui Dumnezeu, dar acum ma voi duce din nou la El cu privire la fiul meu".Am facut intocmai si in timp ce ma rugam am descoperit ca aveam incredintarea ca se va insanatosi.
Din momentul acela a inceput sa-i fie mai bine. Atunci am realizat ca "lupta" rugaciunilor mele a impedicat raspunsul lui Dumnezeu,si daca as fi continuat sa ma lupt, nevrand sa-l predau lui Dumnezeu, probabil ca n-ar mai fi fost astazi acici.
O,drag copil al lui Dumnezeu ,daca vrei ca Dumnezeu sa-ti raspunda la rugaciuni, trebuie sa fii pregatit sa calci "pe urmele credintei aceleia pe care o avea tatal nostru Avram (Romani 4:12 ) chiar si pe muntele jertfirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu