"Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu,care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.(Filipeni 4:6-7) "Deaceea va spun: Nu va ingrijorati de viata voastra, ce veti manca si ce veti bea; nici de trupul vostru, cu ce va veti imbraca.Oare nu este viata mai mult de cat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea? (Matei 6:25)`
Bineinteles ca trebuie sa ne gandim, in adevaratului sens al cuvantului. De ce avem creier, daca nu trebuie sa gandim cu el? Ar fi ca si cum Dumnezeu ne-ar porunci sa nu umblam, dupa ce ne-a dat picioare, sau sa nu vorbim dupa ce ne-a dat limbi.
Noi trebuie sa ne antrenam mintea si sa gandim cu ea; de asemena, sa ne gandim la viitor, facand planuri pe termen lung in anii care ne stau in fata. Nu gandirea anticipanta este interzisa, ci gandirea nelinistita, ingrijorarea, frica.
Pe masura ce mergem inainte, vom vedea exact ceea ce avem de facut in loc de a ne ingrijora. Sa invatam lectia simpla care spune ca nu trebuie sa ne ingrijoram niciodata. Aceasta nu este o regula care are exceptii.
Nu este o partea a unui crez, care nu functioneaza in viata practica. Este o lectie pe care trebuie sa ne straduim s-o transpunem in practica in toate zilele noastre, indiferent cat de pline ar fi ele de lucruri menite sa ne nelinisteasca.
Dar de ce nu trebue sa ne gandim deloc? Cuvantul "de aceea" ne ajuta sa aflam raspunsul: "...nu puteti sluji lui Dumnezeu si Mamona. De aceea va spun: nu va ganditi deloc.
Asa dar, faptul de a ne gandi pare sa insemne a sluji lui Mamona. Noi spunem ca suntem copiii lui Dumnezeu si totusi, cand Mamona pare a fi in pericolul de a ne dezamagi, devenim nelinistiti. Practic, ne incredem atunci mai mult in Mamona decat in Tatal nostru.
Ne simtim mai in siguranta cand abundenta lui Mamona ne umple mainile decat atunci cand Mamona amenita ca ne las si-L avem doar pe Dumnezeu. Adica, ne incredem in Dumnezeu si in Mamona.
Nelinistea cu privirea la suplinirea propiilor nevoi este, astfel, neincrederea in Tatal nostru ceresc.
Daca Il slujim numai pe Dumnezeu, n-ar trebui sa ne ingrijoram nici macar pentru painea de maine; ar trebui sa credem dragostea Tatalui nostru .
Banii putem sa-i pierdem in orice zi, pentru ca bogatiile isi fac aripi; ele zboara precum vulturul spre cer"; insa pe Dumnezeu nu-L putem pierde nicidata. Nimic nu ne poate lipsi de dragostea Sa, nici sa ia de la El belsugul Lui din care ne implineste nevoile.
Asadar, daca ne incredem in Dumnezeu, nu trebuie sa ne ingrjoram niciodata.[J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu