" Imi ridic ochii spre munti... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut Cerurile si pamantul."(Psalmul 121:1-2)
In acest minunat psalm ne sunt prezentate experientile unui credincios care, in mijlocul incercarilor, isi gaseste in Domnul ajutorul si resursele care nu se epuizeaza niciodata.
Primul verset ridica o intrebare: "De unde imi va veni ajutorul?"Omul temator de Dumnezeu se gaseste fata in fata cu incercarile si cu dificultatile, insa realizeaza ca in el insusi nu gaseste putere sa le rezolve.
El are nevoie de ajutor. Cea mai mare sursa de slabicine in prezenta incercarilor este adesea increderea in noi insine, care ne face sa credem ca putem rezolva problemele prin propia noastra putere sau intelepciune.
Poate trebuie sa invatam, ca Petru , din experiente amare, ca, in prezenta incercarilor si a ispitelor, nu avem putere in noi insine; la fiecare pas avem nevoie de ajutor. Intrebarea se ridica spontan in sufletul Pasalmistului: " De unde imi va veni ajutorul?"
Muntele este neclintit, simbolizandu-i pe aceia care, aparenta, sunt stabili in putere in aceasta lume si invulnerabili in fata oricarui dusman. Dar ne putem increde in vreo faptura? Profetul Ieremia ne spune :
"Cu adevarat dezamagirea vine [sau ,degeaba se cauta savarea] de la dealuri si de la multimea muntilor. Cu adevarat ,in Domnul Dumnezeul nostru este salvarea lui Israel" (Ieremia 3:23)
Realizand ca are nevoie de ajutor si ca ajutorul omului este zadarnic, omul evlavios (psalmistul)
se intoarce dinspre faptura spre Creator si, intr-un mod foarte binecuvantat,el spune :Ajutorul meu vine de la Domnul,care a facut cerurile si pamantul."
El nu se bazeaza pe o cunoastere generala a adevarului ca exista un ajutor in Iahve, ci, cu credinta simpla si personala, el spune"Ajutorul [meu] imi vine de la Domnul".{H.Smith}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu