Ce auzea el acum era tocmai cantecul pe care mama lui il canta foarte des si la cantat si putin inainte de a muri.
Copil orfan si fara casa, de-ai intelege si-ai afla
Cat ai sa plangi si cat te-apasa pacatul tau si vina ta...!
Si dor iti este de-o Fiinta, ca sa te scape chiar acum,
Caci esti flamand si-n neputinta, pierdut pe-al ratacirii
drum.
De cand durerea ti-e mai mare, cand esti cu totul parasit,
Cand nu mai vezi nici o scapare si raul greu te-a-nlatuit;
Atunci ia seama cum vorbesti,un tainic glas venit de sus,
Blandetea lui te si uimeste; e glasul Bunului Isus:
"Veniti la Mine-mpovaratii, veniti la Mine cei trudit;
Oh, inimile voastre dati-Mi, odihna Mea acum primiti!"
Si-n suflet ti Se arata chiar El,ce cu amar a suferit,
Si pentru tine-a sangerat; la sanul Lui El te-a primit.
Si-atunci durerea adunata, in timpul cat ai pribegit,
In plans ferbinte se desarta...si sufletul s-a linistit!
"Cu mangaierile -Ti nespuse, la mine, Doamne, ai venit:
O, bine ai venit,Isuse! De-acum si eu sunt fericit!
Obrajii baiatului se facura palizi si lacramile umplura ochii lui negri. Mai viu ca intotdeauna i-a iarasi in minte fata palida a mamei lui cand murea si parca simtea slaba ei strancere de mana cand ,cu buzele albe, soptea asupra lui cea din urma binecuvantare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu