"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti , Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare ...ingaduiti-va unii pe altii...
Coloseni3:12-13)
Cineva a spus: "Maratia noastra se vede din felul in care ne purtam cu lucrurile. neinsemnate". Un altul a remarcat: "Cel cu adevarat nobil se vadeste in purtarea fata de reprezentatii unei clase a unei tagme mai putin favorzate decat a lui".
Stephen Merritt oferise o masa gratuita nefericitilor sortii care veneau la sediul Misiunii sale din New York. Tocmai se pregatea sa plece, cand, din palaria pe care a vrut sa si-o puna pe cap,au inceput sa-i cada pe umeri coji de paine si resturi de slanina.
Amaraciunea care s-a ivit pe fata binefacatorului lor a produs o explozie de rasete printre oameni. Suindu-se pe un scaun. Stephen Merritt i-a mustrat cu multa asprime pentru fapta lor nebuneasca.
Brusc, Duhul Sfant i-a vorbit pastorului maniat, amintindu-i de ceea ce spusese Domnul Hristos prin cuvintele Sale Dumnezeiesti: "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: ...nu se manie... sufera totul."
"Pentru ca era un om sensibil la indemnurile Duhului , a primit de indata, cu smerire, dojana si le-a spus oamenilor ca-L intristase pe Domnul lui. I-a invitat sa vina la masa si in seara urmatoare,iar reactia oamenilor i-a depasit orice asteptari. Patruzeci dintre ei au fost miscati de scuzele lui smerite si si-au deschis inimile Mantuitorului.
Robert Louis Stevenson ii vorbise cu asprime uneia dintre slujutoarele lui, la masa de seara,dar si-a simtit inima strapunsa mai tarziu, cand si-a dat seama ca se folosise de avantajul pe care-l avea asupra angajatei sale, aceasta din urma neindraznind sa se apere. A luat hotararea sa-si ceara iertare, dar i-au trebuit patru zile pana a capatat curajul de a se smeri astfel.
Profesorul Stewart Blackie de la Universitatea din Edinburgh isi tinea intr-o zi cursul, cand unul dintre studenti s-a ridicat tinand cartea in mana stanga. Inainte ca tanarul sa-si inceapa bine explicatia, profesorul a tunat:"Ia cartea in mana dreapta si aseaza-te!"
Fara vorba, tanarul si-a ridicat bratul drept, aratandu-si mana taiata de la incheietura. Profesorul a sovait o clipa, apoi s-a dus catre student , cu fata scaldata in lacrami, spunundu-i "N-am stiut! Ma vrei putea ierta?"
Dupa multi ani,cand incidentul a fost reluat la o conferinta biblica, un om cu mana taiata de la incheietura, s-a ridicat a venit in fata si a spus:" Eu sunt acela pe care profesorul Blakie l-a condus la Hristos. Lucru acesta nu l-ar fi putut face niciodata, daca nu m-ar fi cuprins in brate, indreptand raul savarsit."{Edwin &Lillian Harvey}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu