"Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele zice:Domnul.
Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant,atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre:zice Domnul"(Isaia 55:8-9)
Daca vrem ca sa intelegem pacea in sufletele noastre in vremuri de incercare,trebuie sa ajungem acolo incat sa credem cu adevarat ca aceste cai ale lui Dumnezeu trec dincolo de noi si incetam a-L intreba "de ce"ori a incerca sa gasim noi raspunsul.
Aceasta atitudine ar putea sa para un fel de "portita de scapare" sau "sub refugiu" intelectual,un refuz de a infrunta realitatile dure ale vietii. Dimpotriva este chiar opusul. Este vorba de o supunere in fata unui adevar privitor la Dumnezeu si la imprejurarile noastre asa cum El Insusi ni l-a revelat in Cuvantul Sau inspirat.
Intr-o predica despre providenta divina, Charles H.Spurgeon a spus:"Providenta este minunata de complesa.Voi ati vrea totdeauna s-o intelegeti , nu-i asa ? Nu veti reusi niciodata, va asigur nu aveti ochi asa de buni.
Ati vrea sa stiti ce bine poate sa va aduca sufletului cutare suferinta; ei bine ,atunci bucurati-va in providenta. Poate ca in scurta vreme veti sti, dar nu pe loc,caci mai intai trebuie sa credeti in providenta divina. Onorati-l pe Dumnezeu increzundu-va in El"
Pe parcursul ultimului dialog cu Dumnezeu, Iov a recunoscut umil caracterul insonabil al cailor lui Dumnezeu: "Da, am vorbit despre lucruri pe care nu le-am cunoscut, lucruri prea minunate pentru a le cunoaste"(Iov 42:3)
Caile lui Dumnezeu, a spus Iov, sunt prea minunate pentru a le cunoaste si intelege. Cand
L-a vazut pe Dumnezeu in toata maratia si suveranitatea Sa , Iov s-a pocait "in praf si cenusa"de aroganta intrebarilor sale. A incetat sa mai intrebe, si a crezut pur si simplu.
Tot asa, David s-a inclinat inaintea planurilor suverane si a intelepciunii infinite a lui Dumnezeu. El a spus:"Doamne, eu n-am o inima ingamfata, nici priviri trufase; nu ma ocup cu lucruri prea mari si prea minunate pentru mine."(Psalmul 131:1)
Lucrurile mari si minunate la care se ofera el sunt planurile secrete ale lui Dumnezeu si miljoacele Sale infinite pentru a le implini. David nu cauta sa le inteleaga, ci mai de graba isi linistea sufletul supandu-se si increzandu-se in Dumnezeu.
Daca dorim sa-L onoram pe Dumnezeu prin aceea ca ne incredem in El si daca vrem sa gasim pace pentru noi insine,trebuie sa ajungem la punctul in care sa putem spune cu toata sinceritatea: "N-am nevoie sa inteleg ,Doamne; pur si simplu vreau sa ma incred in Tine.{Jerry Bridges}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu