CINE POATE EVALUA, PE CANTARUL APRECIERII ETERNE

"Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu.Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu,cladirea lui Dumnezeu."1Corinteni 3;9)

CINE POATE EVALUA ,PE CANTARUL APRECIERII ETERNE, valoarea lucrarii orcarui om pentru Dumnezeu? Intrucat numai Dumnezeu stie ce anume a planuit  pentru Sine,numai El poate apreciea daca  lucrarea omului implineste ceea ce El a intetionat.

Sa privim acum la o alta inima plina de compasiune. Toata lumea stie ca David Livingstone a lucrat pe intunecatul continent al Africii. Herny Stanley a condus o expeditie pentru a-l gasi pe Livingstone,dupa ce acesta disparuse in tinuturile salbatice ale Africii.

Cand l-a gasit , l-a indemnat sa se intoarca in Anglia,unde oamenii incepusera sa aprecieze marea lui lucrare de explorator,precum si totala lui dedicare fata de abolirea comertului cu sclavi.Livingstone ar fi putut sa mearga inapoi in Anglia,unde ar fi primit multe laude si ar fi fost recunoscut drept unul dintre oamenii mari al imperiului Britanic.
Dar el a refuzat spunand:" Lucrarea mea inca nu s-a incheat". Fara tragere de inima,Herny Stanlry s-a intors singur.

Doua zile mai tarziu , David Livingstone a scris in jurnalul sau "19 martie, ziua mea de nastere, Isuse al meu, Imparatul meu, viata mea, totul al meu.Din nou ma consacru in intregime Tie. Primeste-ma
si fa, Tata iubit, ca inainte de sfarsitul anului, sa pot sa-mi termin lucrarea. Iti cer aceasta in numele
lui Isus .Amin".

Cuvintele unui slujitor adevarat! Un an mai tarziu,slujutorul lui David Livingstone l-a gasit mort,ingenungheat langa patul lui.Suferintele lui se inmultisera tot mai mult,si, dupa ce a ajuns in satul Chitambo din nordul Rhodesiei - Zambia de acum-, a murit in timp ce se ruga pe genunchi, in 31 mai,1873. Trupul lui a fost imbalsamat si purtat,prin multe primejdii, pana la tarm,unde a fost trimis cu un vapor in Anglia.a fost inmormantat in Westminster Abbey.

Ce anume l-a sustinut pe Livingstone? se spune ca, atunci cand a vizitat Scotia, dupa o absenta de saisprezece ani, a vorbit la Uneversitatea din Glasgow.

 Printre studenti era obiceiul de a face glume nevinovate pe seama vizitatorilor mai cu vaza. In ziua aceea au venit pregatiti cu pusti de copii si tuburi prin care suflau boabe de mazare.

Cand studentii au vazut trupul slab al lui Livingstone si fata lui inchisa la culoare,bronzata de soarele Africii brazdata de greutati, truda si febra; cand i-au vazut bratul infirm ce-i atarna inerit,distrus de muscatura unui leu, au uitat de intentia lor de a se distra si s-au alaturat celorlalti in aplauze.

 Dupa ce Livingstone s-a referit la carierele respectabile ale celor mai multi dintre colegii lui, s-a intors spre tineri si i-a indemnat sa traiasca o viata consacrata.

"Sa va spun ce m-a sustinut pe mine in viata mea din departari,printre straini a caror limba nu o intelegeam?" a intrebat el. Si apoi ,tacerea care a urmat,a spus."Ceea ce ma mangaiat tot timpul a fost Cuvantul: " Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitl veacului". In acea zi,fiecare inima a simtit puterea acelei mari promisiuni. Livingstone era atat marturia, cat si exemplul ei.{Devern Fromke}