Un mare pictor
Rinul curge prin cimpia marginita de coline rustice.Pe una din acestea se ridica masivul castel al Baronului Edward von Steinle.Dupa ocupatia franceza ,orasul
Dusseldorf a fost alipit la pursia si nobilii au gasit obiceiurile acestei tari.Steinle a trait aici inconjurat de personalul sau casnic:admistratorul palatului,gradinari ,valeti etc.,pe o mosie imensa si foarte bine intretinuta.
Baronul este pictor .El a studiat desenul ,apoi pictura si trece de la una la alta
dupa cum are dispozitie.Oricare ar fi anotimpul ,el isi ia palaria, bastonul si pleaca sa se plimbe cu carnetul de schite in buzunar.In momentul cind il impresioneaza un spectacol din natura nu poate sa se abtina de a-l "schita".
Acest pictor apartinea intr-adevar scolii din Dusseldorf,condusa de celebrul Cornelius,mai mare decit el cu treizeci de ani,iar prietenul sau ,Lessing ,era putin mai tinar decit el.Stilul lor academic,Lessing picta scene istorice ;Cornelius era
pentru fresca evocind trecutul national.
Cit despre Steinle,el copmunea scene relgioase,dintre care multe i se comandau pentru a impodobi biserici.Pictorul nostru s-a dus pentru citeva zile la un prieten din Dusseldorf.El stie ca va intinli acolo multi alti pictori de la aceeasi Academie de pictura fondata de Elector de Baviere.
A devenit prietenul pictorului Shirmer, Acesta lucra de mai mult de un an la un tablou destinat biserici din Mayence.In timpul unei sederi la Shirmer,Steinle l-a intilnit pe episcopul de Cologne.Catedrala era in curs de restaurare si el a decis s-o impodobeasc cu o piesa de altar .Comanda i-a facut-o baronului.
Era vorba de o pictura in care Domnul Hristos pe cruce,trebuia infatisat in marime naturala.Intors acasa Steinle a instalat pinza in atelierul sau si sa apucat de lucru.Cunostea prea vag subiectul ca sa poata executa o lucrare valabila,asa ca a trebuit sa revina la sursa lucrurilor.A cautat in biblioteca lui o Biblie si a citit istorisirea divina in Evanghelii.
Si-a reconstituit pentru el insusi socoteala celor amintiti in Biblie ca fiind prezenti la picioarele crucii lui Isus .N-a gasit decit cinci persoane ,ale caror nume erau aratate:Maria ,mama Domnului Isus;sora mamei Lui;Maria nevasta lui Cleopa;Maria din Magdala si ucenicul Ioan.
Mai departe erau ;multimea,soldati romani si cirmuitorul lor,preoti cei mai de seama si carturarii,care isi bateau joc de El era prima data cind Steinle citea istorisirea rastignirii,in evanghelii,dar ochiul sau era numai un ochi de pictor.Tratind cu constiinciozitate problema,a facut o schita generala pe pinza lui imensa.fiind atent sa redea locul,crucea, pozitia lui Domnului Isus fixat pe lemn,cerul devenind intunecat .Preocupat de adevarul istoric,isi punea rind pe rind multe intrebari.Citeodata,nestiind cum sa expuna ceea ce dorea se oprea din pictat si lasa tabloul in asteptare,pe sevalet.
Comanda noastra este acolo ,pe sevalet;si s-a apropiat de marele sau tablou,ca sa-l studieze. Pe un fond de cer aproape plin de nori negri,densi,se contura o cruce de lemn de-abia taiata .Trupul livid era suspendat de miini,picioarele batute in cuie ,unul linga altul,pe o proptea de lemn;obrazul era linistit ,parul lung ,retinut de o coroana de spini.Era un tablou de o maretie rece .Ansamblul
Tabloului era inca intr-un stadiu de schita.
Steinle devine crestin.
Intr-o zi ,in timpul unei plimbari aproape de unui meterez ,a vazut mai multe persoane grabindu-se spre o casuta ,apoi inca altele,toate mergind in acelasi loc.
Se tineau acolo adunari.Da,cine dorea ,putea sa intre,nu i se cerea nimic.A aflat ca era vorba de crestini "reformati".Bine inteles ,a auzit vorbindu-se de reforma .Imprejurul lui,acesti oameni erau foarte dispretiuti;nu stiau sa-ti vorbeasca decit despre Biblia lor si nu aveau doua idei ,atit de subjugati erau prin ceea ce numeaau ei "Cuvintul lui Dumnezeu".
Baronul si-a pus intrebarea :se cuvenea sa mearga la ei?Risca ceva?Totusi acesti oameni pareau pasnici ,inofensivi;de ce sa nu gaseasca pacea care ii lipsea ?A incercat deci sa intre In relati cu ei .inti a venit din curiozitate ,pentru a se informa ,pentru a observa ,fara nicio dorinta de a se alatura lor .
Predicatorul pe care l-a auzit prima data spunea:"dragi prieteni si frati in Hristos ,v-ati gindit voi ca Hristos n-a fost retinut pe cruce de cuile care l-au strapuns minilele si picioarele ?El,care a deschis ochiii orbilor ,care a inviat morti ,n-ar
fi putut sa coboare de pe cruce ,daca ar fi voit ?Daca I-ar fi cerut Tatalui Sau ar fi avut "douasprezece legiuni de ingeri "Nu !Ceea ce L-a retinut pe Domnul nostru a fost dragostea.Dumnezeu nu poate sa suporte pacatul,fara sa-l pedepseasca ,si El
Sfintul Fiu de Dumnezeu ,a indurat in locul nostru pedeapsa pe care am meritat-o
Putem sa citim fara lacrami Isaia 53?Da, cind noaptea deasa s-a lasat pe pamint ,timp de trei ore in plina zi Domnul a fost singur ,abandonat de Dumnezeu "
Steinle ,foarte miscat ,s-a reteas discret,dar va reveni ,oare,mai tirziu ?Predicatorul vorbea ca unul care traia prin Hristos,ca unul pentru care Hristos este totul; Steinle s-a hotarit sa-i vorbeasca .A venit din nou saptamina urmatoare si in citeva cuvinte i-a marturisit zbucimul lui
- "Veniti la mine,vom fi linistiti... "
Baronul a aceptat .A revenit deci cu Biblia lui intocmai cum a facut Filip pentru famenul etiopean,Acest predicator i-a deschis ,
Scriptutile .I-a cerut sa citeasca el insusi Isaia 53 si i-a explicat ,Cuvint ,cum Dumnezeu poat sa stearga toate pacatele noastre,pentru ca "toti au pacatuit..."nu este nici unul drept,nici unul macar"
Cuvintul lui Dumnezeu a incoltit in inima artistului,care a fost umplut de o dragostea ferbinte si de o infinita adorare pentru Cel pe care-L aceptase caMintuitor si Domn al sau .El isi zicea in fiecare zi :"Pentru mine,El a murit pentru mine...pentru mine!"
Cum voi desvalui si altora aceasta dragoste fara margini ,care poate schimba o viata ,cum mi-a schimbat-o pe a mea ?Am fost orb ei sunt la fel Dar eu nu stiu sa vorbesc ,nu pot sa fiu un predicator ...dragostea Domnului Isus Hristos arde in inima mea s-o exprim prin cuvinte .
Tot reflectind ,pictorul si-a luat creonul si in mod automat ,a desenat o coroana de spini Ochii i s-au umplut de lacrami pe masura ce desenul inainta .Deodata i-a trecut prin minte un gind:eu sunt pictor ...cu pensula mea voi marturisi dragostea Mintuitorului meu .Ah in piesa mea de altarnu am pus decit suferinta agoniei ,ceea ce nu este adevarul curat.
Dar cum sa reprezint dragostea de nespus ,mila infinita ,sacrificiul de bunavoie pentru rascumpararea pacatosilor din lume?Artistul a cazut pe genunchi si sa rugat ca pinza lui sa poata vorbi tuturor de dragostea care s-a revarsat in el.
Toata puterea talentului unita cu adoratia pentru Domnul sau prea iubit stralucia in acest nou tablou al rastignirii.
De data acesta n-a mai vrut sa-si vinda opera ;a donato orasului sau natal si a fost expusa in celebra Galerie unde toti locuitorii au venit s-o admire .In josul pinzei ,Steinlea scris ;"Iata ce am facut Eu pentru tine ,Tu ce ai facut pentru Mine?"
Ochi tuturor celor care o conteplau s-au umezit de lacrami .Fiecare s-a intos impresionati ,intrebindu-se si repetind cuvintele scrise ,astfel ca nimeni n-a avut gindul sa adoare un orcare obiect,ci au fost miscati in inima prin aceasta dragoste divina ,pe care au scos in evidenta cele doua fraze. de H. Deage . selectat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu