"IN GHETSIMANI"

 "Isus le-a zis:"Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte ramaneti aici, si vegheati impreuna cu Mine. Apoi a mers putin mai inainte a cazut cu fata la pamant, si S' a rugat zicand: Tata, daca este cu putinta, departeaza dela  Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu."(Matei 26:38-39)

Ar trebui sa ne asezam adesea cu Domnul nostru in Chetsimani si sa-L privim in timp ce sufera.  Nu putem intelege decat intr-o foarte mica masura agonia acelui ceas din gradina, totusi ar trebui sa meditam adesea la ea. Cateva aluzi despre intelesul ei pot fi reverentios mentionate.

Inaintea Domnului nostru stateau tradare, arestul, judecata, cu batjocora si umilinta ei, apoi moartea rusinoasa de pe cruce.

Si numai acele suferinte fizice au fost de ajuns pentru a-l produce o suferinta greu de indurat. Un alt element al suferintei Dmnului nostru a fost falsitatea inimilor omenesti din preajma Sa. 

A fost sarutul tradator al lui Iuda, lepadarea trista a lui Pertu, fuga celorlalti ucenici , respingerea si crucificarea din partea oamenilor pe care venise sa-i mantuiasca El a intrevazut toate acestea in Ghetsimani.

Insa ceea ce a constituit insasi esenta agoniei din Ghetsimani a fost faptul ca Domnul Isus a purtat pacatele noastre. Ce a inseamna acesta pentru El nu vom cunoaste niciodata. 

Cunoastem doar ceea ce este schitat, cat se poate de vag, in profundele cuvinte ale Sfintei Scripturi, care vorbesc despre jertfa Lui ispasitoare: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!", 

"Domnul a vacut sa cada asupa Lui nelegiuirea noastra, a tuturor", "Ei a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn", El ne-a rascumparat din blestemul Legi, facandu-Se blestem pentru noi."

Suntem siguri, cel putin, de faptul ca moartea Domnului Isus n-a fost asemenea mortii orcarui om, chiar daca si altii au fost capabili sa indure toate suferintele fizice care au insotit agonia Domnului.

Intr-un fel, desi nevinovat sfant si fara pacat, El a murit prntru pacat. Taina aceasta n-o putem patrunde niciodata, insa trebuie sa ne amintim  faptul, in timp ce veghem impreuna cu Domnul nostru in Ghetsimani.{J.R.Miller}