"La Pazit...Ca vulturul care isi scutura cuibul, zboara deasupra puilor,isi intinde aripile, Ii ia, si-i poarta pe penele lui. Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau,si nu era nici un dumnezeu strain cu El.(Deuteronom) 32-10-12)
Dumnezeul nostru atotputernic este ca un parinte caruia Ii face placerea sa-Si conduca cu grija copiii plapanzi pana la marginea unei prapastii si apoi sa-i inpinga de pe stanca pur si simplu in aer.
El face acesta pentru ca ei sa poata afla ca au deja o putere de zbor de care inca nu-si dau seama si pe care o pot adauga pentru totdeauna la placerea si confortul vietii lor. Totusi daca in incercarea lor de a zbura,sunt expusi unui pericol extraordinar, El este pregatit sa coboare subt ei si sa-i poarte spre cer pe aripele Lui puternice.
Cand Dumnezeu aduce pe unul din copiii Lui intr-o pozitie de neegala dificultate,ei pot intotdeauna sa se bizuie pe El ca sa-i salveze.
Cand Dumnezeu pune o povara asupra ta, El Isi pune bratele sub tine.A fost odata o plantuta care era mica si a carei crestere era oprita, pentru ca traia sub umbra unui stejar urias. Plantuta aprecia umbra care o acopera si se bucura foarte mult de odihna linistita pe care nobilul ei prieten i-o oferea.
Totusi exista o binecuvantare mai mare pregatita pentru aceasta plantuta. Intr-o zi un padurar a intrat in padure cu o secure ascutita si a doborat stejarul urias. Plantuta a inceput sa planga,strigand: "Adapostul meu a fost luat. Acum orice vant puternic va bate peste mine, si orice furtuna va cauta sa ma smulga din radacini!
Ingerul pazitor al plantutei a raspuns: "Nu! Acum soarele va straluci si ploile vor cadea peste tine mai abundente ca inainte. Acum forma ta pipernicita va rasari in toata splendoarea , si florile tale, care n-ar fi putut creste niciodata la deplina perfectiune in umbra, vor rade in stralucirea soarelui.
Si oamenii uimiti vor spune: "Uite cum a crescut planta aceea! Ce glorios de frumoasa a devenit prin indepartarea aceluia care era umbra ei si placerea ei!"
Dragul meu credincios, intelegi tu ca Dumnezeu poate sa-ti ia confortul si privilegiile ca sa faca din tine un crestin mai puterni? Vezi tu de ce Domnul Isi instruieste intotdeauna soldatii nu lasandu-i sa stea intinsi pe paturile comoditatii, ci chemandu-i la marsuri si servicii dificile?
El ii face sa treca prin ape, sa traverseze inot rauri, sa escaladeze munti stancosi,si sa faca multe marsuri lungi, carand in spate ranite grele de necaz.Asa Isi formeaza El soldatii - nu imbracandu-i in uniforme frumoase ca sa umble tantosi la portile cazarmilor sau sa apara ca niste gentlemeni chipesi pentru cei care se plimba prin parc.
Nu, Dumnezeu stie ca soldatii pot fi formati numai in batalie si nu se dezvolta in timpuri de pace. Putem sa crestem materia prima din care sunt facuti soldatii,dar ca sa-i transformam in adevarati luptatori este nevoie de educatie capatata prin mirosul prafului de pusca si prin lupta in mijlocul gloantelor care zboara si a bombelor care explodeaza, nu prin trairea in vremuri placute si pasnice.
Deci dragul meu crestin, ar putea explica aceasta situatia ta? Iti descopera Domnul darirurile si le face sa creasca? Dezvolta El in tine calitatile unui soldat impingandu-te in focul bataliei? N-ar trebui atunci sa folosesti toate darurile si armele pe care El ti le-a dat ca sa devii un invingator.?{Izvoare in desert}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu