"Dar Dumnezeu Isi arata dragoste fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi pacatosi, Hristos a murit pentru noi."(Romani 5-8) "...sa ...iubim ...cu fapta si adevarul ."(1Ioan 3:18)
Dumnezeu a iubit cu fapta. Cand privesc la El si privesc la mine sunt uimit. Fiinta Suprema m-a iubit cu fapta pe mine un nevrednic de dragostea Lui. "Nu pot o Doamne sa inteleg: Tu Cel Sfant, si Dumnezeu Ti-ai dat la moarte-n locul meu!"
Si eu trebuie sa iubesc cu fapta. Iubirea crestina nu e iubire cu vorba, ci cu fapta - spune apostolul iubirii. Eu trebuie sa-l ascult. Vorbele suna frumos, dar nu au valoare mare in privinta aceasta.
Dragostea se concretizeaza in realizari. Pe fratele in frig nu-l incalzesc vorbele frumoase ci lemnele mele si puse pe focul lui. Pe copilul flamand nu-l satura cuvintele de dragoste ale mamei ci daruirea pieptului ei.
Apostolul Ioan arata cum trebuie sa iubim pe altii . Vezi pe vecinul in pericol, trebuie sa cauti sa-l salvezi. Cu atat mai mult cand e vorba de soarta sa vesnica.
Samariteanul milos nu a rostit doar vorbe frumoase celui cazut intre talhari, ci si-a pus viata in joc ,
s-a oprit, i-a spalat ranile, a pus pe ele ulei pentru calmarea durerilor, apoi la dus la un han si a platit pentru el sa fie ingrijit. Asa invat ca e iubirea cu fapta.
Sa nu ma opresc la latura teoretica a dragostei, ci in fiecare zi sa caut partea practica, fiindca numai asa pot fi o binecuvantare- spune Iacov in epistola sa.
Si trebuie sa iubesc cu adevarul. Dragostea e sursa, e izvorul din care tasneste fapta, dar ea trebuie sa fie curata, sa curga din adevar, fara amestec de interese, de prefacatorie sau din mandrie ...
A iubi cu adevarul inseamna si a-mi implini promisiunile facute altora. Promisiunile neimplinite sunt nadejdi inselatoare date altora, dar care mai tarziu ma arata mincinos. Si eu nu vreau asa ceva. Sa caut mereu sa iubesc cu adevarul.
Unii se gandesc la actiuni de binefacere, fac si planuri, dar nu trec la realizarea lor. Spurgeon spunea odata despre cineva care a cladit o scoala intr-un cartier foarte sarac, ca si acei copii sa poata invata carte.
Cand a fost gata,un prieten al lui i-a spus ca sunt douazeci de ani de cand si el s-a gandit mereu la asa ceva. "Toata diferenta- zise cel harnic- este ca tu numai te-ai gandit, iar eu am cladit".Doamne ,ajuta-ma sa am o asa dragoste! {Petru Popovici}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu