~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

marți, 24 mai 2016

LINISTE IN FURTUNA


























"S-a starnit o mare furtuna de vant care arunca valurile in corabie asa ca mai ca se umplea corabia"
El (Isus) S-a sculat, a certat vantul si a zis mari: "Taci! Fara gura! " Vantul a stat si s-a facut o liniste mare ." (Marcu 4: 37-39 )

Intr-o seara, Isus a zis ucenicilor Sai: "Sa trecem de partea cealalta."Deodata s-a dezlantuit o furtuna cumplita. Cerul s-a acoperit de nori negri; marea era biciuita de vanturi puternice, valurile se inaltau ca niste munti in jurul lor, iar corabia era ca o coaja de nuca pe acele valuri.

Tarmul era departe; totul parea pierdut; nu era nici-o scapare. Valurile incepusera sa treaca peste bordul corabiei. Dar Mantuitorul ? De El uitasera de tot; ei privea la valuri. Numai in clipele grele, cand totul parea pierdut, si-au adus aminte de Domnul Isus, iar El dormea la carma corabiei.

Ce linistit era Invatatorul in comparatie cu ucenicii care se zbuciumau ! De ce atata frica? Nu le -a zis Invatatorul sa treaca de partea cealalta ? Daca ei ar fi crezut din inima acele cuvinte, ar fi fost siguri ca vor trece prin furtuna.

Invatorul lor era Dumnezeu: Creatorul valurilor si al ucenicilor. El este tot timpul Acelas; El niciodata nu-i paraseste pe ai Sai.

De cate ori nu nise pare si noua ca Mantuitorul doarme la carma vietii noastre, ca El nu are grija de noi, ca suntem lasati in voia "valurilor " la voia intamplarii! Cu cata groaza au strigat ucenicii si la fel si noi: "Invatatorule nu-Ti pasa ca pierim"?

Domnul a dorit sa-i invete pe ucenici - dar si pe noi- ca nu trebuie sa se lase inspaimantati de imprejurarile care le intanlesc in viata.

Cand Dumnezeu permite sa intanlim greutati care par de neinvins, aceste sunt cu scopul sa invatam ce inseamna bunatatea Sa,iubirea Sa, puterea Sa, mereu active in favoarea noastra.

Insa inima noastra este adeseori ca marea in furtuna. Cand este soare ,este liniste,  este placut. Dar daca incepe putin sa sufle vantul, daca ne spune cineva o vorba mai tare, o mustrare, un mic repros, o mica nedreptate, cerul vietii noastre se intuneca si se dezlntuieste furtuna nemultumirii, se aude vuietul uraganului jignirii amorului propiu.

Dar aceste furtuni pot fi oprite de Domnul Isus numai cu o vorba.  El potoleste aceasta mare infuriata si cerul nostru se inseniniaza din nou. Pentru aceasta, privirile noastre trebuie sa fie indreptate spre o singura Persoana: ISUS HRISTOS.

Daca El este in corabia vietii noastre, invizibil pentru ochii pamantesti, dar vizibili prin credinta, nu avem dece sa ne temem. El doreste sa vada credinta noastra manifestandu-se in liniste in mijlocul imprejurarilor celor mai potrivnice.{Samanta buna}

Niciun comentariu: