Dragoste lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.
Si dragoste sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.(1Ioan 4: 9-10)
Este o experenta cu adevarat coplesitosre atunci cand cineva intelege ca Dumnezeu ii iubeste neconditionat. Mai inainte, o astfel de persoana avea simtamantul de neliniste atunci cand gandea la Dumnezeu.
Constiinta ne aminteste de greselile noastre, pe care Dumnezeu ni le tine in socoteala pana cand venim la El. Foarte multi oameni isi imagineaza ca, prin faptele lor bune, Il vor face pe Dumnezeu sa fie plin de har fata de ei.
Lucrurile nu stau asa. Nu trebuie sa facem nimic pentru a merita dragostea lui Dumnezeu sau pentru a dovedi vrednici de ea. Oricum ar fi imposibil sa reusim asa ceva.
Adevarul este cu totul altul: Dumnezeu ne iubeste , desi nu suntem cu nimic vrednici de iubit; ne iubeste Fiindca El este dragoste in Sine Insusi.
Desi este corect sa spunem ca Dumnezeu iubeste neconditionat, totusi trebuie sa nu uitam ca acest Dumnezeu al dragostei nu va aproba in nicun moment trairea in pacat.
Pentru ca Dumnezeu este dragoste, El ofera mantuirea pacatosilor fara sa le puna conditii in prealabil.Si pentru ca El este lumina si dragoste nu doreste sa ne lase in starea noastra pacatoasa.
Prin urmare, Isus Hristos, singurul Sau Fiu, a murit ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Si fiindca tuturor oamenilor li se porunceste sa se pocaiasca, intoarce-te deci la Dumnezeu si primeste harul Lui in Hristos, prin credinta si cu toata sinceritatea!{Samanta buna}