DE LA IESLEA CEA SMERITA

De la ieslea cea smerita,

Pan' l-al Golgotei altar;

Vietuirea Ta slavita,

A fost un izvor de har.

 

Ca soarele-n stralucire,

Si ca luna-n noapte grea;

Astfel sfanta-ti vietuire,

Scump Isuse, se vedea.

Neclintita-Ti ascultare ,

Pe- al Tau drum nespus de greu;

Mi-e model de comportare,

De-a ma-ncrede-n Dumnezeu.

Iar cand al meu pas de huma, 

Umbla pe a Ta carare;

Tu ma umpli de lumina,

Si-mi dai binecuvantarea.

Mai ales in rastignire,

Vad, Isuse mult mai clar;

Necuprinsa Ta iubire,

Bogatiea Ta de har.

Tu mi- esti pilda de umblare,

Dar si sursa de putere; 

Caci in orice imprejurare , 

Imi dai har si mangaiere.

{Samanta buna}