"Si Daniel s-a dus la imparat si l-a rugat sa-i dea timp ca sa poata arata imparatului explicarea.
"Daniel s-a dus acasa si a facut cunoscut lucrul acesta lui Hanania, lui Misael si lui Azaria, tovarasilor sai; ca ei sa ceara indurare de la Dumnezeul cerurilor cu privire la taina aceasta...
"Tie, Dumnezeul parintilor mei. Iti multumesc si iti aduc laude, Tie care mi-ai dat intelepciune si putere si mi-ai facut cunoscut deja ce am cerut noi de la Tine". (Daniel 2:17, 18,23)
Imparatul ceruse cel mai nefiresc lucru. El ii chemase pe intelepti pentru ca acestia sa-i reaminteasca si sa-i interpreteze lui visul pe care-L uitase de mult timp. Toti inteleptii aveau sa fie nimiciti daca nu-i spunea aceste. Daca nu puteau sa rezolve aceasta dificultate, ii astepta sabia.
Insa gasim un lucru placut in atitudinea lui Daniel. El merge la imparat sa ceara timp, iar la Dumnezeu sa ceara lumina. Astfel spus, Daniel merge la fratii sai, iar impreuna ei au o strangere pentru rugaciune.
Care este rezultatul? " Atunci taina a fost descoperita lui Daniel intr-o viziune de noapte, Si Daniel L-a binecuvantat pe Dumnezeul cerurilor "(Daniel 2:19). Si care a fost pasul urmator?
A fugit Daniel sa spuna fratilor lui? Nu! Exista o ordine minunata in sufletul sau. Dupa aceasta, Daniel are un moment de inchinare. El Il binecuvinteaza pe Dumnezeu si vom descoperi ca sufletul sau se revarsa catre Dumnezeu in cel mai minunat fel.
O, cat de mult s-a bucurat sufletul sau de ceea ce era Dumnezeu! Cat de bine Il cunostea el pe Dumnezeu si ce experienta minunata a gustat el in aceste momente.
Tu "mi-ai facut cunoscut deja ce am cerut noi de la Tine". Remarcati cuvantul "noi". El cautase partasia fratilor sai in vederea rugaciunii si in multumirile lui catre Dumnezeu el ii include si pe fratii sai. El era constient in sufletul sau cu privire la binecuvantarea legaturii cu Dumnezeu.
Gasim schitat aici, in cuvint atat de simple, portretul unui om care s-a separat, care s-a devotat, ale carui ganduri erau placute Domnului si care avea pricepere in caile lui Dumnezeu. Prin urmare,el putea spune imparatului exact ceea ce avea sa se intample.{W.T.P.Wolston.}