~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

marți, 8 martie 2016

VREMURI DE NEMULTUMIRE




















"Sa stii ca in vremuriel din urma vor fi vremuri grele caci oameni vor fi... nemultumitori (2 Timotei 3:1-2)

Vremurile de azi sunt vremuri de nemultumire.  Recunostinta, multumirea,  oamenii au pierdut-o undeva pe drum.  I-ai facut bine cuiva, el e nesimtitor la binele facut, nu-l baga in seama, te trateaza
cu indiferenta, ca pe un necunoscut, ba uneori iti devine dusman. De aici a pornit zicala ca "pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti'.

Oamenii nu mai multumesc nici aproapelui lor care i-a ajutat, nici lui Dumnezeu.  Decaderea in care a ajuns omenirea, a dus la o impietrire a inimii.  Gingasia,  sensibilitatea cu care altadata omul ridica palaria si multumea, a pierit.

In viata mea, Domnul mi-a dat harul sa pot ajuta pe multi, dar foarte putini au fost acei care au multumit.  De altfel, eu n-am asteptat multumiri, si nu am suferit din pricina acestei lipsei de recunostinta, caci niciodata nu am ajutat cu gandul sa mi se aduca multumiri.

Dar aceste experiente dovedesc adevarurile Bibliei. Ea spune ca in zilele din urma vor fi vremuri grele si arata ca una din cauze e ca oamenii vor fi nemultumitori.

Ce trist e sa vezi pe cineva caruia te-ai straduit din saracia ta sa-i faci bine, sa-l ajuti, si el e complet nerecunoscator !  Unii sufere rau cand vad aceasta . Dar asa este realitatea. Mi-aduc aminte, cand eram copil , iarna prindeam unele pasari cantatoare.

Intr-o primavara, am scos  una din colivie, am dus-o in gradina si i-am dat drumul. Ea a zburat pana in primul prun, acolo s-a oprit pe o craca, privea spre mine si mi-a cantat asa de frumos ca i-am dat libertatea.

Chiar si unui caine rau, daca in mai multe zile ii arunci cate o bucata de paine, cand te vede, nu mai latra la tine, ci te recunoaste, si da vesel din coada. Ba sunt cazur cand si ferocele fiare salbatice dovedesc recunostinta.

Scriitorul latin  Aulus Gelius din secolul al doilea ne spune despre un oarecare  Androcles,sclav al consul roman, ca a fost pedepsit de stapanul sau sa lupte cu fiarele salbatice in Circus Maximus din Roma.

Spre uimirea tuturor,  un leu caruia i s-a dat drumul, in loc sa-l atace, l-a privit, a venit linistit langa el, i-a lins mainile, apoi s-a asezat la picioarele lui.

Atunci sclavul a explicat ca in urma cu cativa ani, in timp ce fugise in Africa de la un alt stapan al sau, s-a ascuns intr-o pestera,unde a dat peste un leu puternic, care era culcat acolo. Leul gemea si isi arata o laba care era umflata din pricina unei tandari ce i s-a infipt in picior.

Androcles s-a apropiat si i-a scos tandara. Leul vindecandu-se ,a fost prins si adus la Roma. Dar nici dupa ani de zile, leul nu a uitat pe binefacatorul sau.  Imparatul auzind aceasta istorisire, l-a eliberat pe Androcles.

In 1912 Ceorge Bernard Shaw a facut din istorisirea o piesa de teatru numita "Androcles si leul".
Dar azi, oamenii nu mai au asa ceva. Si nu strainii ci in multe cazuri chiar copiii nu mai au nici o recunostinta fata de parintii lor, deci sunt mai prejos decat leul lui Androcles. {Petru Popovici}

Niciun comentariu: