~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

marți, 23 august 2016

FII PLIN DE INITIATIVA



















"Voi sa mergeti dupa Domnul, Dumnezeul vostru, si de El sa va temeti; poruncile Lui sa le paziti; de glasul Lui sa ascultati; Lui sa-i slujiti ,,si de El sa va alipiti."(Deuteronom 13:4)
" Intariti-va si lucrati,si Domnul sa fie cu cei ce va face binele." 2 Cronici19:11)

Sa remarcam doua lucruri legate de luarea initiativei:
1)Luarea initiativei inchide usa in fata fricii. Cu toti avem temeri. Intrebarea este le vom controla sau ne vom lasa controlati de ele?  Norman Vicent Peale a spus:

" Actiunea este un mare resturator si  ziditor al increderii. Lipsa faptelor nu este doar rezultatul, dar si cauza fricii. Poate fapta pe care o vei face se va bucura de succes; poate vor urma alte fapte de actiuni. Dar orice actiune este mai buna decat lipsa oricarei actiuni".

Pentru a avea vreo sansa sa obtinem ceea ce ne dorim ,trebuie sa ne dam silintele. Nimic nu este mai descurajator sau mai secatuitor decat sarcinile neimplinite. Cu cat taraganim mai mult lucrurile, cu atat vin mai dificile.

Cea mai grea situatie este deseori, acumularea de lucruri usoare care ar fi trebuit facute ieri, saptamana trecuta sau luna trecuta.Modalitatea de a scapa de o sarcina dificila este-rezolvand-o!

2) Luarea initiativei deschide usa catre oportunitate. Oamenii care au initiativa si isi dau silintele pot avea succes sau pot esua. Dar cel care nu ia initiativa va esua garantat! Asa dar intreaba-l pe Dumnezeu.

"Ar trebui oare sa iau o hotarare? Ar trebui sa rezolv vreo problema?  Ar trebui sa incep vreun proect?  Ar trebui sa imi stabilesc un scop sau sa ma zbat pentru ceva? Ar trebui sa profit de vreo oportunitate?

"Solomon scrie: "Cine se uita dupa vant, nu va semana , si cine se uita dupa nori, nu va secera." (Eclesiastul 11:4) Este mai bine sa fii 80%sigur si sa incepi decat sa astepti pana esti 100% sigur, deoarece oportunitatea poate sa treaca pe langa tine. {de Bob GASS}

sâmbătă, 20 august 2016

CREDINCIOSIA





















"Multi oameni isi trambiteaza bunatatea dar cine poate gasi un om credincios ? " (Proverbe 20:6)

Credinciosia este un aspect al roadei Duhului Sfant. Despre care se vorbeste putin. Ea este mai discreata decat bucuria sau pacea; ea nu face sa vibreze afectiunile, precum dragoste.

Foarte adesa este pusa in valoare numai prin contrasele ei: tradarea, adulter, juramant stramb. fara ea nu exista nici incredere, nici siguranta. Avand-o pe ea, avem pace launtrica, relatii adevarate, o constiinta fara mustrati.

Credinciosia mai implica si notiunea de durata a unei relatii, opunundu-se la ceea ce este schimbator si superficial. In limbajul nostru, cuvantul acesta se aplica cel mai mult relatiilor conjugale si descrie o virtute  care in lume se gaseste din ce in ce mai rar.

Ce suferinte pentu soti si pentru copii, cand unul dintre ei - sotul sau sotia- nu-si face datoria! Dar ce marturie frumoasa se prezinta in fata lumii, si in primul rand in fata copiilor, daca un cuplu ramane profund unit pana la sfarsit!

Credinciosia  in relatiile noastre de prietenie cere multa grija, pentru ca nici o intelegere gresita si neclarificata sa nu inceapa sa o macine. Ce va deveni aceasta prietenie atunci cand relatiile lor se vor rarefia si drumurile li se vor izola?

Pentru cei credinciosi , cea mai insemnata este credinciosia pe care o practicam in legatura cu Adunarea locala,prin zelul nostru la intrunile din adunare.

Dar aceasta nu trebuie sa fie decat partea vizibila a aisbergului! Partea nevazuta sunt rugaciunile noastre, pentru ca Biserica lui Dumnezeu sa creasca in numar si in dragoste pentru Domnul.

A fi credincios in serviciul pe care ni l-a dat Dumnezeu, oricare ar fi aceasta, inseamna sa-l implinim cu grija,  fara sa crutam nici timpul nici truda noastra; de asemenea sa nu obosim in a-l implini zi de zi, an de an, gasind in Stapanul nostru vointa si curajul de a persevera.

In ce priveste credinciosia noastra fata de Dumnezeu, cine ar indrazni sa se ridice ca sa se dea de exemplu? Sa ne incurajam prin aceasta asigurare, ca Dumnezeu,El ramane credincios. Daca suntem necredinciosi , El ramane credincios pentru ca nu Se poate tagadui pe Sine Insusi.(extras din CALEA, ADEVARUL SI VIATA )

"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru, si trupul vostru,sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
Cel ce va chemat este credincios, si va face lucru acesta. "(1Tesaloniceni5:23-24)      


miercuri, 17 august 2016

" TOTUSI..."


























"Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta; ma vei calauzi cu sfatul Tau apoi ma vei primi in slava."(Psalmul 73:23-24)

" Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost ca sa povestesc toate lucrarile Tale. (Psalmul 73 :28 )

Un om, venind la un vestitor al Evangheliei  mai devreme, a fost invitat sa-l astepte in biroul sau de lucru. Asteptand acolo, a vazut scris pe perete un cuvant: "Totusi " Si se intreba ce sa insemne acest cuvant. Cand a venit vestitorul Evangheliei, i-a spus: "M-am straduit mult sa inteleg ce inseamna cuvantul acesta, dar n-am reusit. Un singur lucru nu-mi spune nimic!"

"Si eu ma silesc sa patrund intelesul acestui cuvant. Cat am inteles, mi-a fost o mare binecuvantare. Cuvantul este din Psalmul 73 :23 : " Totusi eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mana dreapt , ma vei calauzi cu sfatul Tau,apoi ma vei primi in slava."

Invat sa-l pun in fata ochilor mei mai ales cand sunt ispitit, amarat, in intristare, in durere.

Suntem pe un pamant strain. Ispite ne pandesc la tot pasul. Greutati nevoi, necazuri vin fara incetare in viata aceasta de pe pamant.

Sunt unele adancuri in care ne coboara Tatal nostru din cer, dar ne coboara acolo numai ca sa culegem "flori" adica binecuvantari. Si cele mai frumoase flori in "valea umilintei" cresc,in adancul smereniei. Desi coborusul pana acolo este foarte greu, este dureros si plin de temeri,cand ajungem in valea umilintei ne pare rau ca ne-am temut de acest adanc cu atatea frumoseti si binecuvantari.

Prin cate adancuri de suferinta a trebuit sa treaca unul sau altul dintre noi,dar tocmai in acelea pusese Dumnezeu binecuvantarile Lui. Si noi ne-am temut: "O Doamne, n-as putea suporta una ca aceasta! O, de n-ar veni peste mine lucrul de care ma tem!"

Dar mana cea buna a Domnului n-o vedem, desi era la lucru in coborasul in care ne aflam. In suferinta, in necaz, noi vedem numai lacrami si durere; dar la sfarsit vedem binecuvantarile.

Asaf, cel care scrie Psalmul 73, spunea amarat: " Aproape sa alunec, aproape sa ma poticnesc ..."cand mi se amara inima si ma simteam strapuns in..."Nu pricep caile Tale, dar raman la cuvintele:" Totus eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mana dreapta, ma vei calauzi cu sfatul tau, apoi ma vei primi in slava". { deTudor Popescu}


vineri, 12 august 2016

INTERVENTIA LUI DUMNEZEU


























"Iata ,ochiul Domnului priveste peste cei ce se tem de El, peste ceice nadajduiesc in bunatatea Lui."
(Psalmul 33:18)

La 11 Februarie 1847, intr-o familie modesta din S.U.A, s-a nascut un copil caruia i-au pus numele Thomas. Cand a sosit timpul sa mearga la scoala, invatatorii au constatat ca Thomas nu este destul de intelingent, incat sa poata ramane intr-o clasa obisnuita, impreuna cu ceilalti copii de varsta lui.

Pentru ca invatatorii considerau ca Thoms nu va reusi niciodata sa invete ceva, parinti l-au luat acasa si au incercat sa-i dea o buna educatie in familie.

Cand toate lucrurile pareau sa mearga intr-o drectie buna, Thomas a suferit un accident in care si-a pierdut in mare parte auzul.Copilul avea doar 12 ani. Dupa aceasta intamplare , chiar si parinti si-au pierdut orice speranta.

Acestia au ajuns tot mai ingrijorati de ceea ce putea sa i se intample fului lor si nu mai vedeau nici o sansa pentru viitorul lui.

Dar cand orice speranta omeneasca este spulberata cand nu se mai vede niciun sprijin omenesc intervine Dumnezeu. Cine va cere ajutorul lui Dumnezeu ,va experimenta realitatea cuvintelor:"Cand ganduri negre se framanta ...inauntrul meu ,mangaierile Tale imi invioreaza sufletul." Asa s-a intamplat si cu parintii lui Thomas.

Cand Thomas a crescut mare a inceput sa inventeze tot felul de lucruri ,ajungand cel mai vestit inventator al Americii. Lista inventiilor sale este lunga si se intinde de la becul electic pana la efectul Edison.

Ce situatie interesanta! Acel copil , caruia nimeni nu-i mai dadeau nicio sansa pentru viata, si-a pus ampreta asupra civilizatiei omenirii. La vremea potrivita si-a implinit menirea, punand in valoare darurile cu care a fost inzestrat de Dumnezeu ."Cat de nepatrunse mi se par par gandurile Tale, Dumnezeule,si cat de mare este numarul lor!" (Psalm139:17)

Inima omeneasca, calcata sub loviturile vietii, este adesea ca o piatra. Sa nu ne pierdem curajul!
Necazurile noaste dau prilejul lui Dumnezeu sa-Si arate indurarea Sa. In greutatile si in ingrijorarile noastre, Dumnezeu ne face sa gustam mila si mangaierile Sale.

Greutatile prin care trecem ajung pentru noi prilejul de a masura, experienta,intelepcinea,puterea si dragostea lui Dumnezeu, pe care invatam sa-L cunoastem in mod personal ca pe un Tata plin de grija.

Dorim ca staruinta parintilor lui Thomas Edison si rezultatele ei sa fie o incurajare pentru parintii aflati in situatii asematoare! {Samanta buna}


marți, 9 august 2016

INCREDETI-VA IN DUMNEZEU




















"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." (Isaia 41:10)

Noi suntem in legatura cu Dumnezeu; El este refugiul nostru in toate imprejurarile, si evenimentele
nu-L deranjeaza. El cunoaste totul. El cunoaste totul dinainte: evenimentele nu clatina nici tronul Lui, nici inima Lui; ele totdeauna implinesc planurile Lui. Dar, pentru noi, El este dragoste; noi suntem, prin har, obiectele grijii Lui delicate.

 El ne asculta si Isi apleaca urechea sa ne auda. De aceea, in toate lucrurile, in loc sa ne nelinistim si sa cantarim totul in inimile noastre se cuvine sa aducem cererile noastre la cunostinta lui Dumnezeu in rugaciune, cu o cerere smerita si cu o inima care se lasa cunoscuta (pentru ca suntem fiinte umane),
dar cu cunoasterea inimii lui Dumnezeu.

El ne iubeste in chip desavarsit, asa incat, chiar atunci cand Ii aducem cererea noastra, putem deja sa-I multumim, pentru ca suntem siguri de raspunsul harului Sau, oricare ar fi el; si asa trebuie sa aducem cererile noastre inaintea Lui.

Nu este o porunca rece ca sa aflam intai voia Lui si apoi sa venim inaintea Lui; noi trebuie sa mergem la El cu cererile noastre. Deci nu se spune, veti avea ce veti cere, ci pacea lui Dumnezeu va va pazi inimile.

Aceasta este increderea; si pacea Lui, pacea lui Dumnezeu Insasi, va pazi inimile noastre. Nu se spune ca inimile vor pastra pacea lui Dumnezeu; dar, arucand povara ingrijorarilor noastre asupra Celui a carui pace  nimic n-o poate tulbura, pacea Lui va pazi inimile noastre.

Necazul nostru este inaintea Lui si pacea permanenta a Dumnezeului dragostei, care  ingrijeste de toate si cunoaste totul inainte, linisteste inimile noastre despovarate de ingrijorari.

El ne impartaseste pacea care este in El Insusi si care intrece orice pricepere (sau cel putin ne pazeste inimile prin ea)asa cum El Insusi este mai presus de toate imprejurarile care ne pot nelinisti si mai presus de biata inima omeneasca care este tulburata de ele.

O,ce har! Chiar ingrijorarle noastre sunt un mijloc prin care fiinta noastra este umpluta cu aceasta pace minunata, daca stim sa le aducem inaintea lui Dumnezeu;si cat de credincios este El!{J.N.D}

vineri, 5 august 2016

O MARE INDATORIE


























"Cine se teme de Domnul are un sprijin tare in El,si copiii lui au un loc de adapost in El.(Proverbe 14:26)

Caracterul unui copil este ca lutul in mainile olarului. Parintii trebuie sa-si ia timp sa modeleze, sa dea forma frumoasa, sa faca din  el un vas de mare valoare. Desigur aceasta cere intelepciune. Biblia spune: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea,s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data."Iacov 1:5)

Este bune sa recunoastem aceasta nevoie de intelepciune si s-o cerem. Nu stim cum sa formam , cum sa modelam ceea ce are cea mai mare valoare pentru copii, pentru noi si pentru societate. Si trebuie sa ne facem timp pentru aceasta munca.

Olarul isi ea timp pentru bucata de lut,o framanta, o curata de pietricele sau alte gunoaie, ca sa poata scoate din acel  lut un vas ales. Nu se pripeste, nu face lucrarea in fuga, cu toate ca vasul lui valoreaza doar cativa lei.

O, cum ar trebui sa ne trimita Domnul si pe noi in atelierul olarului, ca pe Ieremia, sa vedem atentia lui, strdania lui si cum isi cheltuieste timpul , ca sa faca un vas frumos si folositor.

Azi parintii se considera prea ocupati, nu au timp sa se ocupe de dezvoltarea caracterului copilului
lor. Au timp pentru prieteni, pentru informatiile sportive si ziare, pentru televizor, dar nu pentru copii.

Realitatea este ca nu ne dam seama de raspunderea mare pe care o avem pentru ei in fata societatii si in fata lui Dumnezeu. Un fragment dintr-o poezioara a iubitului frate George Maladin suna asa: "Cum ni-ti creste-asa vom fi pana vom imbatrani"...

Lucrarea de modelarea caracterului nu este numai o indatorie sfanta, ci si un inalt privilegiu. in mainile tale slabe se afla, poate in devenire o persoana care va schimba fata lumii. Iti privesti tu copilul in felul acesta? Optica ta in aceasta privinta are o mare importanta.

Ce vezi tu in copilul tau ? El poate deveni un Moise, un Petru, un Napoleon ,un Spurgeon, un mare misionar ca Livingstone sau???

Este un mare privilegiu sa ai in mainile tale potentialul caracterului unui copil, care intrece cu mult orice calcul, o adevarata comoara ce nu poate fi evaluata, dar care trebuie sa fie desgropata si pusa in folosinta.

Nu este usoara scoaterea la suprafata a valorilor ascunse intr-un copil,dar merita orice osteneala,orice sacrificiu. E investitia cea mai pretioasa si care aduce cel mai mare castig.

Aceasta munca de prelucrare a caracterului poate aduce parintilor o bucurie mai mare decat daca ar avea toate bogatiile pamantului. Este adevarat, ea cere multa munca, rabdare, tact, staruinta si mai ales multa rugaciune.{Petru Popovici}


luni, 1 august 2016

DRAGOSTEA ESTE VIATA !






















" Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a  aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimes in lume pe singurul     Sau Fiu , ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu. ci in            faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
                                                    (1Ioan 4: 9-10)

Dragostea este viata! Fara dragoste nu putem trai. Dupa cum duhul nostru este creat pentru a cunoaste, tot asa inima noastra este creata pentru a iubi. Inima noastra creata pentru a iubi,tot asa cum pasatea este creata pentru a zbura. Dragostea este si inceputul si sfarsitul vietii noastre.

Este lumina si sursa de caldura a sufletului. Cel care pacatuieste impotriva dragostei isi pune mainile asupra propiei vieti. Dragostea este cea mai mare putere. Traim numai atat timp cat iubim. Acolo unde se trezeste dragostea tiranul intunecat al eului moare.

Dragostea este legatura desavarsirii:ea cuprinde totul,chiar si pe Dumnezeu. Dragostea este singura porunca pe care Dumnezeu a dat-o alor Sai. Dragoste este semnul nasterii din nou si dovada ca a noastra credinta este veritabila. Este rodul Duhului Sfant si compenseaza prezenta Domnului Isus.

Care este motivul pentru care copiii lui Dumnezeu au asa putina dragoste? Au prea putin Duhul Sfant. Cum sa avem mai mult din Duhul Sfant?  Incepand sa iubim mai mult. Atunci Dumnezeul triunitar va fi de partea noastra. El este, mai presus de toate, Dumnezeul dragostei.

"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare" Coloseni 3:12). Imbracati-va cu compasiune si veti fi ca si imbracati in haine de sarbatoare,ca si cum ati fi baut din vinul bucuriei si ati fi fost inviorati de pacea cerului, ca si cum ati avea picioarele unei cerboaice si bratele la fel de puternice ca ale lui Samson.

Ce credeti, bunul Samaritean a fost un om fericit sau nefericit? Cine a fost mai obosit in acea seara,preotul sau samariteanul ? Cine credeti ca a fost mai fericit, cel care si-a pastrat dinarul in buzunarsau cel care l-a dat?

O, voi, bieti copii ai lui Dumnezeu care asteptati putere de sus, care cautati o pace mai adanca si o bucurie mai mare! Incepeti sa iubiti si veti incepe sa traiti! Corinteni doreau sa faca ceva extraordinar. Dar Pavel le-a aratat o cale mai buna: dragoste, care acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Nu doar unele lucruri, ci totul. Nimeni nu poate nega faptul ca o asemenea dragoste este ceva extraordinar. Si totusi, prilejul de a fi experimentat este oferit tuturor. Credinta este inceputul,iar dragostea este tinta vietii noastre. Amndoua vin de la Dumnezeu si duc la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat posibilitatea de a ne bucura in aceasta viata,pentru ca ne-a oferit prilejuri asa de multe de a iubi.
{Georg Steinberger}