INCREDERE IN DUMNEZEU

        "Am incredere in Dumnezeu ca se va intampla asa cum mi s-a spus.(Fapte 27: 25)

Cu un numar de ani in urma am fost in America cu capitanulul unui vapor. cu aburi care era un crestin foarte devotat. Dupa ce ne-am indepartat de coasta Tarra-Nova, mi-a spus: "Ultima oara cand am fost cu vaporul aici, adica acum cinci saptamani, s-a intamplat ceva care a revolutionat intreaga mea viata crestina.

Eram pe puntea de douazeci si patru de ore in cap cand George Mueller din Bristol care era un pasager la bord, avenit la mine si mi-a spus: Capitane, sunt nevoit sa-ti spun ca trebuie sa fiu in Quebec sambata dupa ameaza" "Imposibil" , am raspuns eu.

Foarte bine", a raspuns Mueller , "daca vaporul tau nu ma duce , Dumnezeu va gasi o alta cale, pentru ca eu n-am pierut nici un angajament in cinczeci de si sapte de ani.  Hai sa coboram in camera hartilor ca se ne rugam."

M-am uitat la acest om al lui Dumnezeu si m-am gandit in sinea mea: "Din ce azil de nebuni a scapat?"  Nu intanlisem niciodata un om ca acesta. "Domnule Mueller", "relizati cat de densa este ceata?' 

"Nu", a replicat el." Ochii mei nu se uita la ceta densa, ci la Dumnezeul cel viu, care controleaza toate imprejurarile din viata mea". Atunci el a ingenuncheat si a rostit una din cele mai simple rugaciuni pe care le-am auzit vreodata. 

Dupa ce a terminat, am inceput sa ma rog , dar el mi-a pus mana pe umar si mi-a spus sa nu marog. El a spus: " Mai intai ca tu nu crezi ca Dumnezeu va raspunde, si al doilea , EU CRED CA A RASPUNA: Ca urmare, nu mai este nevoie sa te rogi pentru asta"

In timp ce ma uita la el, a spus "Capitane, Il cunosc pe Domnul meu de cincizeci  si sapte de ani, si n-a existat nicio singura zi in cre sa nu reusesc sa obtin o audenta la Imparatul. 

Ridica -te "Capitane, Il cunosc pe Domnul meu de cincizeci si sapte de ani, si n-a ezistat nici o singura zi in care sa nu reusesc sa obtin o audienta la Imparatul.

Ridica-te , capitane , si deschide usa, si vei vede ca ceata a disparut".  M-am ridicat, si intr-adevar ceata disparuse. Si sambata dupa -ameaza  George Mueller era in Quebec la adunare" {IZV0ARE IN DESERT}

"INVATA-NE SA NE RUGAM"

"Dupa ce a dat drumul noroadellor ,S'a suit pe munte sa Sa roage singur la o parte. Se inoptase si El era singur acolo.(Matei 14:23)`

Daca a existat vreodata cineva care ar fi putut trai fara rugaciune, acela a fost Domnul nostru desavarsit. 

Totusi , nimeni nu s-a rugat atat de mult ca El! Atat de mare a fost dragostea Lui pentru Tatal, incat I-a placut sa fie intr-o permanenta partasie cu El. 

Atat de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Sau, incat a dorit sa mijloceasca necontenit pentru ei.Viata de rugaciune a Domnului Isus este o lectie pentru noi. El ne este un exemplu, ca sa pasim pe urmele Lui. 

Timpul de rugaciune pe care l-a ales - noapte - este admirabil. Era timpul linistit, cand nu avea sa fie tulburat de multime; timpul de inactivitate, cand toata lumea se opresc din lucru, in afara de El ; cand somnul ii face pe oameni sa-si uite necazurile, si sa nu mai vina la El pentru ajutor.

In timp ce oameni aflau odihna  in somn, El Se inviora in rugaciune. Locul in care nu venea nimeni ,si in care nimeni nu Il supreveghea. Astfel era eliberat de pretentiile fareseilor si de intreruperile publicului.

Dealurile acelea intunecate si tacute era un loc de rugaciune potrivit pentru Fiul lui Dumnezeu. Cerul si pamantul , incremenite in liniste nopti, au auziit gemetele si suspinele Fiintei misterioase in care erau unite.

Durata implorarii Sale remarcabila. Ceasurile lungi nu au fost prea lungi pentru El. Vantul rece nu I-a infiorat devotiunea. Intunericul aspru nu intunecat credinta.,si singuratatea nu l-a oprit perseverenta. Noi nu suntem in stare sa veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentru noi nopti intregi

Ocazia noptii de rugaciune a Domnului Isus este remacabila. Era momentul in care dusmanii Sai atinsesera culmea inversunarii, si de aceea rugaciune era adapostul si mangaierea Lui. 

La fei s-a intamplat si inainte de alegerea celor doisprezece ucenici, si o asemenea rugaciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preotiei Sale.

Noi trebuie sa invatam de la Domnul Isus sa fugim la rugaciune atunci cand suntem incercati sau cand avem noi indatoriri in slusba Invatatorului? Doamne Isuse, "Invata- ne sa ne rugam" (Luca 11:1)ne

TEMETI-VA DE DUMNEZEU

"Purtati-va ca niste oameni slobozi, fara sa faceti din slobozenia aceasta o haina a rautatii, ci ca niste robi ai lui Dumnezeu. Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati ; temeti-va de Dumnezeu...(1 Petru 2:16

Era oare nevoie de indemnul acesta, pe care apostolul Petru l-a dat unor oameni credinciosi" "Temeti-va de Dumnezeu!"? Bineinteles, pentru ca Petru n-a scris de capul lui, ci a fost manat de Duhul Sfant. Deci, Duhul Sfant a facut sa fie aici un astfel de indemn, pentru stia ca este nevoie de el.

Da, si credincisilor trebuie sa li se aduca aminte, adeseori, de lucrurile incepatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca ei trec in graba, de multe ori, la lucrurile mai adanci si uita "frica de Domnul ,care este inceputul intelepciuni".Ei vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu, dar de inceputul intelepciunii" uita adeseori.

Este posibil asa ceva? Sigur ca da. Noi vrem sa staruim in harul lui Dumnezeu, in dragostea lui Dumnezeu; dar uitam ca apostolul ne indeamna sa staruim in harul lui Dumnezeu, in dragostea lui Dumnezeu;  ca apostolul ne indeamna sa staruim si in frica de Dumnezeu!"Temeti-va de Dumnezeu"

Cei ce nu au tinut  seama de lucrul acesta  - si numarul lor nu este este mic - au naufragiat cu totii in ce priveste credinta, adica au cazut din credinta. Ei au crezut ca au partea lor de dragoste de Dumnezeu, dar au piardut temerea de Dumnezu.

Dar poate va intreba cineva: "Bine dar nu spune biblia ca " In dragoste nu este frica, ci dragostea desvarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste ? " (1 Ioan 4:18)

Ba da, asa este scris in Sf. Scriptura insa frica de Dumnezeu si Dragostea de Dumnezeu nu se exclud, ci merg impreuna. Este frica unui credincios care-L iubeste pe Dumnezeu, Tatal sau, si se teme sa nu-L supere cumva pe Cel ce la iubit si li iubeste atat de mult.{Teodor Popesc}

SFINTIREA DUSA PANA LA CAPAT

 "Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, prea iubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a Duhului,si sa ne ducem sfintirea pana la capat,in frica de Dumnezeu. (2 Corinteni 7:1)

Ei bine, legatura noastra cu Dumnezeu este o fagaduinta implinita, un har pe care il avem ,este ceva care ne aduce multa binecuvantare in viata noastra.

Nu putem sa incheiem ziua fara sa stam de vorba cu Dumnezeul nostru. Nu putem sa deschidem ochii, fara sa aruncam indata primul gand la El, si cum  spune un psalmist: "Cand ma trezesc sunt tot cu Tine ( Ps,139:18)

Iar de cand ne trezim si pana ne culcam iarasi, legatura noastra cu El este mentinuta, lucru care face mult bine. Citind mai departem, dam peste o alta promisiune: "Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu."Iata inca o fagaduinta implinita! 

Domnul Dumnezeu Isi alcatuieste un popor care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune. Poporul acesta El l-a castigat , l-a cumparat cu un pret mare: cu pretul sangelui Domnului Hristos. El ne-a cumparat ca sa fim al Lui.

Intre noi si El s-au statornicit niste legaturi care nu se pot distruge, fiindca suntem nascuti din Dumnezeu."Eu va voi fi Tata si voi Imi veri fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atot puternic!" Inca o fagaduinta implinitata!

Cuvantul tata folosit aici ne vorbeste de iubirea, de ocrotirea, de purtarea de grija,de sfaturile si de invataturile, precum si de tot ce poate sa faca cel mai iubitor tata pentru fiul sau fica lui.

Da, negresit, cel mai iubitor tata de pe pamant nu se poate asemana cu Tatal nostru cel ceresc, Care ne-a spus:"Eu va voi fi Tata si voi imi veti fii fii si fiice."

Care va sa zica, avand astfel de fagaduinte, trebuie sa le pretuim, pentru ca ele ne pot aduce multa bucurie, cu zice Scriptura: "Bucuria Domnului va fi taria voastra"( Nem:8:10) Numai pretuind aceste lucruri, ne vom duce pana la capat  (sau ne vom desavarsi) sfintirea noastra.

Sunt lucruri pe care nu le pretuiesti decat cand nu le mai ai. Asa este de pilda, sanatate. Nu o pretuim cat timp o avem; dar cand n-o mai avem, cum o mai dorim! 

Dar oarea sa ar trebui sa se intample si cu aceste fagaduinte scumpe ale lui Dumnezeu? Nu! Bine este sa le pretuim dupa pretul care il au ele inaintea lui Dumnezeu, Care a cheltuit atat de mult pentru ele sa vina o realitate pentru noi.

De aceea, apostolul Pavel, insuflat de Duhul Sfant, e spune: "Avand astfel de fagadunte, sa ne ducem pana la capat (sau ;sa desavarsim ) sfintirea noastra."

Deseori copiilor lui Dumnezeu trebuie sa li se aduca aminte cat sunt de bogati in Domnul Hristos,desi limbajul nostru marginit nu pote descrie, toata maratiea lor, aceste bogatii.{TEODOR POPESCU)

ADEVARATA PACEA

"Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos.Isus.(Filipeni 4:7)

Aceste sunt cuvinte de testament. Stiti ca cine isi face testament, lasa rudelor  sau cui vrea el lucrurile pe care le are. Domnul Isus n-a avut, insa nici o avere pamanteasca; n-a avut decat ce era pe el: hainele pe care le-au impartit intre ei ostasii si camasa pentru care acestia au tras la sorti. Incolo El n-a avut nimic.

Domnul Isus a lasat, totusi un testament, si in testamentul Lui gasim cuvinte ca acestea: " Va las pacea, va dau pacea, Mea. Nu v-o dau cum o da lumea" (Ioan 14 27).

 Pacea! un cuvant atat de scump, alcatuit numai din doua silabe. Pacea pe care o da Domnul Isus nu poate fi comparata cu nimic de pe pamant si nu se poate procura de nicaieri. Este un dar care vine de sus: oricine Il are pe Domnul Isus, are si acest dar ceresc al paci.

Domnul nostru a fost tot timplu plin de pace. Este adevarat ca n-a existat o alta viata mai plina de suferinta ca viata Lui; totusi nimic nu l-a putut  tulbura pacea. Inima Lui a fost mereu plina de o pace adanca. El spune: "Pacea Mea" , ceea ce nu inseamna orice fel de pace> "Pacea Mea v-o dau voua, pacea Mea v-o las voua".

Dar in ce consta pacea pe care El o numeste "pacea Mea"? In ce consta aceasta pace pe care imprejurarile nu puteau s-o schimbe? Pacea aceasta izvorea din legatura Lui cu Tatal, o legatura atat de stransa si care nu a suferit niciodata vreo schimbare. Cand Mantuitorul era pe cruce , a strigat: "Dumnezeul Meu,  Dumnezeul Meu,  pentru ce M-ai parasit?

Tatal din cer a ramas totdeauna Tatal si Dumnezeul Lui, iar legatura Sa cu Tatal nu s-a  slabit niciodata, pentru ca la El  pacatul nu  s-a gasit. Ceea ce rupe sau slabeste legatura omului cu Dumnezeu este pacatul. Dar Domnul Isus n-a facut pacat; in gura Lui, nu s-a gasit viclesug, si de aceea El S-a  bucurat de o pace care, indiferent prin cat de grele imprejurari a trecut, nu la parasit niciodata.

Daca urmarim in Evanghelii viata Domnului Isus, vom observa ca, inca de la inceput , suferinta a fost partea Lui. Insusi faptul ca a parasit slava de sus, ca sa vina la noi, pe pamant, a insemnat pentru El suferinta.  Aduceti-va aminte in ce saracie S-a nascut!....

Ce sa mai spunem de suferinta Lui din gradina Ghetsimani si de pe crucea Golgotei? ... Dar, in toate aceste suferinte, inima Domnului Isus a ramas plina de pace. Adancul pacii Lui nu s-a tulburat niciodata, fiindca pacea acesta, cum am mai spus, izvora din legatura Fiului cu Tatal. El a spus: "Eu fac totdeauna ce-I este placut."

Acum Domnul nostru vine si spune cu glas de testament:"Va las pacea Mea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea"TEODOR POPESCU}