"Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac. (Psalmul 121:8)
Iata un Psalm plin de promisiuni, care ne putem bizui cand greutatile vietii devin dificil de purtat si cararile ei greu de urcat. Cand greutatea poverilor ne clatina, avem nevoie de siguranta ca Dumnezeu nu ne va da mai mult decat putem duce si ca ne va pazi de cadere.
Exista o ilustratie deosebit defrumoasa, data intr-un calendar crestin, care ne imbarbateaza sa incepem orice zi cu deplina incredere in Tatal nostru ceresc. Se spune: "Camila isi incepe si sfarseste ziua in genunghi. La sfarsitul zilei ingenunchiaza in fata stapanului ei si i se ridica povara. Rasaritul soarelui o gaseste din nou ingenuncheata, si stapanul ei ii potriveste povara de purtat in ziua aceea, pentru drumurile desertului sau prin canpiile roditoare."
Fiecare dintre noi purtam o anumita povara (Galateni 6:5). Poate fi o legatura de grij ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare ele pot construi o sarcina insuportabila de dus. Unii au povara sufletelor pierdute ale celor dragi sau ale celor care nu traiesc pentru Domnul Isus Hristos .
Apoi sunt acei ce se zbat sub poverile bolilor, a infirmitatilor, a slabiciunilor sau a vreunui handicap. Asemeni poveri pot trasforma simplele datorii gospodaresti in sarcini grele si in anumite zile ni se pot prezenta ca un urcus greu si prapastios .
Oh, ce mangaiere si incurajare sa stim ca Domnul ne "va pazi atat la plecare, cat si la venire " - toti pasii de la rasaritul pana la apusul soarelui. Ne va pazi piciorul de alunecare si ne va proteja de-a lungul cararii vietii.-D.J.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu