"Dupa cea a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa....Si-a venit in fire si a zis:"Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici!
Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu,si-i voi zice: Tata ,am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai...
Si s'a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s'a facut mila de el ,a alergat de a cazut pe gurmazul lui, si l-a sarutat mult. (Luca 15: 14-18-19-20
Baiatul a avut,in tara indepartata, o viziune a vechilui sau camin. In timp ce statea acolo si se gandea la ocara si ruina sa, i-a aparut in fata o imagine care l-a facut sa-i fie foarte dor de casa.
Viziunea i-a adus in minte vechiul camin, in toata frumusetea si binecuvantarea lui. Acolo era belsug, in vreme ce aici, fiul, canva fericit si protejat, piere de foame .A fost un moment binecuvantat pentru fiul risipitor. Era mesajul lui Dumnezeu pentru el, invitandu-l sa se rentoarca acasa.
Cand un copil este rapit dinr-o casa iubitoare si placuta, el poate fi tinut printre tigani nomazi sau indieni salbatici chiar pana la o varsta inaintata, insa vor exista intotdeauna franturi de amintiri placute care-i vor pluti in suflet asemenea norilor care aluneca pe cer -
amintiri neclare, vagi a ceva foarte minunat, foarte curat, reminiscente a unui trecut de mult pierdut si uitat, cand copilul statea in bratele mamei si era inconjurat de frumusete si gingasie.
La fel este in inima fiecarui om care s-a indepartat de Dumnezeu exista ceva care apare in mod constant, chiar si in timp ce se lafaie in pacat - o viziune curata, palida,vaga si undepartata, poate dar splendita, asemenea vesmantului asfintitului.
Este o amintire inocentei pierdute, a iubirii Tatalui, viziunea frumusetii ceresti ce poate fi restabilita si pentru cel mai rau.
Cand fiul risipitor a ajuns acasa, el si-a descoperit viziunea implinita. Tatal sau il astepta - il astepta de multa vreme. Este o imagine a modului in care Tatal ceresc isi intampina cu iubire fiecare copil pierdut al Sau care se intoarce acasa.
Acesta este modul in care il primeste si pe cel mai rau, care vine cu cainta.Visele noastre cele mai valoroase cu privire la dragostea lui Dumnezeu sunt de o mie de ori mai sarace si mai palide incomparatie cu realitatea.
Dumnezeu il vede de foarte departe pe fiul risipitor care se intoarce acasa si alearga in intampinarea sa. Indiferent cat de departe ne-am ratacit, o primire calduroasa ne asteapta acasa.{J..R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu