"BINECUVANTAREA NECAZULUI"

"Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. El i-a intrbat  de ceasul in care a inceput sa-i fie mai bine.Si ei i-au zis: "Ieri, in ceasul al saptilea, lau lasat frigurile"(Ioan 4:51-52 )

Necazul din familia lui l-a trimis pe acest om la Domnul Cristos. Poate ca nu s-ar fi dus niciodata, daca n-ar fi fost boala fiului sau. Multi din cei care se duceau la Domnul Cristos in timpul cand a fost El pe pamant erau manati de durerea din inima lor.

Ei incercau inainte toate lucrurile si apoi, in ultimul moment se grabeau la Domnul Isus . Acelasi lucru este adevarat si in zilele noastre. Multe persoane care nu s-au rugat niciodata inainte, au cazut in genunchi langa patul copiilor lor bonlavi si pe moarte, strigand catre Dumnezeu sa-i ajute.

Multe persoane au fost trimise pentru prima data la Dumnezeu de propiile lor, necazuru.Fiul risipitor nu a spus ca se va scula si se va duce la tatal sau, pana cand nu a ajuns sa fie in mare lipsa si nu i se epuizase orice alta sursa.

Multi pacatosi nu se gandesc niciodata la Domnul Cristos, Pana nu ajung in disperare coplesiti de un sentiment de vina. Pana nu vad apropiindu-se furtuna maniei, ei nu cauta adapostul crucii,

Dar ce mangaiere este faptul ca Mantuitorul nu-i respinge, nici nu Se leapada de cei care vin la El chiar daca acestia ajung atat de tarziu!

Ar trebui sa ne aminti intotdeauna ca atunci cand vine la noi vreun necaz, indiferent ce alt scop ar avea, el este cu certitudine menit sa ne indrepte din nou spre Domnul Cristos. Poate ne-am departat de El, am devenit nepasatori sau ne-am pierdut dragostea dintai.

Necazul care ne apasa este mana induratoare a lui Dumnezeu care vrea sa ne conduca inapoi in locul de siguranta si fericire, alaturi de El.

Un om se afla in calatorie si a flamanzit, dar nu stia unde sa mearga sa gaseasca hrana. S-a iscat fara veste o furtuna violenta, obligandu-l sa caute adapost. Fugind sub un pom pentru adapostire,a gasit nu numai un loc ferit, ci si mancare deoarece furtuna i-a doborat fructe din ramurile pomului, pentru a-si potoli foamea.

Cei pe care necazul ii conduce la Domnul Cristos  gasesc atat adapost din fata furtunii, cat si hrana pentru implinirea nevoilor lor.{J.R.Miller}