"Dar Tu vezi ;caci Tu privesti necazul si suferinta,ca sa iei in mana pricina lor.In nadejdea Ta se lasa cel nenorocit ,Tu vii in ajutorul orfanului.(Psalmul 10 :14)
Iarna pusese stapanire pe orasel .Copiii mai mici priveau prin feresre minunatiile iernii,iar cei mai marisori ieseau prin curti batandu-se cu zapada.
Prin parculet oamenii treceau grabiti.Un baietel de vreo sapte -opt anisori ,singur si tremurand de frig ,statea pe o banca. Buzele ii erau vinte de frig si fata slaba era galbena ca ceara .
Plangea ,si din cand in cand isi indrepta privirea spre cerul acoperit de nori.
Trecura multi barbati si femei pe langa el .Toti erau grabiti si nu aveau habar de tristetea baietelului.
Deodata pe aleea parcului aparu un barbat mai varstnic,Pasea incet si ganditor .Observatorul atent ar fi citit pe fata lui intristarea ,care se asocia de minunat cu cerul acoperit de nori.
Unicul sau fiu nu se mai intorsese din razboi.Ramasese cu sotia lui sa-si planga amarul vietii,lipsit de fiul lor-speranta batranetii.
Cararea ,pe care mergea ganditor ,trecea prin dreptul bancii,pe care statea baietelul inghetat de frig.
- Ce faci acolo micutule?Astepti pe cineva?zise barbatul descretindu-si fruntea.
- Da, domnule ,raspunse baietelul.Il astept pe Dumnezeu sa ma ia la El.
-Ce vrei sa spui baietelule? Esti bolnavior ?crezi ca vei muri?
-Nu,dar anul trecut ,Dumnezeu i-a luat pe tatal meu si pe fratele meu cel mic in casa Lui,in cer.Iar eri ,la spital ,mama mi-a spus ca si ea pleaca tot acolo si ca Dumnezeu nu ma va parasi in niciun fel.
Acum n-am pe nimeni ,care sa ma imbratiseze si sa-mi dea sa mananc E atata vreme de cand ma uit in sus ,sa vad daca vine Dumnezeu,dar nu vad nimic! Totus ,Dumnezeu va veni desigur, daca Il mai astept putin .Nu-i asa ,domnule?
-Da ,copile draga,zise domnul ganditor,napadindu-i lacramile.Nimeni nu-L asteapta pe Dumnezeu in zadar.El m-a trimis sa port grija de tine. Vino cu mine! Nu te voi lasa sa duci lipsa de nimic.
Ochii baietelului stralucira de bucurie si pe fata lui aparu un zambet de biruinta.
-Stiam bine, ca Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva ,caci mama niciodata n-a spus minciuni. Dar cat ati intarziat pe drum si cat a trebuit sa va astept!
Prin parculet ,oamenii treceau grabit. Nimeni nu stia ce bucurie se asternuse in cele doua inimi. Tatal ceresc lucrase la aceasta bucurie ,El Tatal orfanilor!~Samanta buna~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu