OBICEIUL DE A RECUNOASTE BOGATIA LUI DUMNEZEU

"Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin cari El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit  de stricaciunea care este in lume prin pofte. (2Petru 1:3-4)

Noi suntem facuti "partasi firii dumnezeiesti", primind si avand parte de insasi natura luiDumnezeu prin promisiunile Sale.

Mai apoi trebuie sa aducem acea fire dumnezeieasca in firea noastra omeneasca prin cultivarea unor obiceiuri sfinte.

Primul obicei pe care trebuie sa il cultivam este obiceiul de a recunoaste bogatia lui Dumnezeu de care El ne face parte.

Totusi noi spunen: "O, nu pot  sa-mi permit cutare lucru" Una dintre cele mai mari minciuni se ascunde in aceasta afirmatie.Vorbim de parca Tatal nostru ceresc  ne-a dezmostenit, lasandu-ne saraci lipiti!

Credem ca este un semn de umilinta autentica sa spunem in cele din urma:"Ei bine, abia am reusit sa o scot la capat astazi,dar a fost nespus de greu."

Si cu toate acestea, Dumnezeuu Atotputernic este in intregime al nostru in Domnul Isus! Iar El va merge pana in panzele albe pentru a ne binecuvanta, numai sa Il ascultam.

Chiar are importanta ca imprejurarile n care ne aflam sunt grele? Si de ce nu ar fi? 

Daca ne lasam cuprinsi de autocompatimire si ne lafaim in luxul nefericirii, dam la o parte bogatiile lui Dumnezeu din viata noastra si ii impiedicam si pe altii sa aiba parte de ele.

Niciun pacat nu este mai rau decat pacatul autocompatimirii, caci acesta Il inlautara pe Dumnezeu de pe tronul vietii noastre, inlocuindu-Lcu propriile noastre interese.

El ne face sa ne deschidem gura numai sa ne plangem,si nu devenim altceva decat niste bureti spirituali-mereu absorbind, niciodata daruind si nefiind niciodata satui. Iar in viata noastra nu mai exista nicun fel de frumosete sau de generozitate.

Inainte ca Dumnezeu sa devina multumit de noi,ne va lua toata asa-numita a noastra bogatie,pana ce vom invata ca El este Izvorul nostru ; dupa cum spunea psalmistul:"Toate izvoarele mele sunt in Tine"(Psalmul 87:7)

Daca maretia, harul si puterea lui Dumnezeu nu sunt manifestate in noi,El ne cere socoteala..

"Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har,pentruca ...sa prisositi..."(2Corinten 9:8)-invata apoisa reversiharullui dumnezeuasupra altora, daruindu-te cu generozitatealtora.Indentifica-te cu natura lui Dumnezeu si binecuvantareaLuise varevarsa necontenit peste tine.{OSWALD  CHAMBERS}