"Dar cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut; si fiindca incepea sa se afunde, a strigat:"Doamne, scapa-ma (Matei 14; 30)
Pentru slujitorii lui Dumnezeu, timpurile de "afundare " sunt timpuri de rugaciune. Petru uitase sa se roage, cand pornise in acea calatorie primejdioasa; insa, cand a inceput sa se afunde, primejdea l-a facut sa se roage; strigatul lui dupa ajutor a venit ,e drept, cam tarziu, dar nu prea tarziu.
Ceasurile noastre de dureri trupesti si nevoi sufletesti ne imping la rugaciune, asa cum valurile marii mana la mal sfaramarurile corabiei. Vulpea isi cauta refugiul in viziunea ei, animalui gonit se ascunde in desisiul padurii, iar crestinul care trece prin incercari se grabeste sa se infatiseze inaintea scaunului de har, unde gaseste ocrotire si ajutor.
Rugaciunea este portul ceresc in care ne ascundem de furtunile vietii. Mii de corabii manate de furtuna, au aflat scapare acolo. Deci cand se dezlantuie furtuna, nu avem altceva mai bun de facut decat sa zorim catre portul ceresc.
Ghiar si o rugciune scurta poate fi destul de lunga. Petru a scos un strigat de numai doua cuvinte, da acesta si-au atins tinta, caci au ajuns la urechea si la inima Domnului. Nu de lungime, ci de putere au trebuinta rugaciunile noastre.
Simtamantul nevoii este un invatator bun, de la care invatam sa ne rugam scurt. Daca rugaciunile noastre n-ar avea atatea pene de podoaba la coada si daca in locul acestor pene ar avea aripi tari, ar fi cu mult mai bine.
Multimea de cuvinte si gandirea adanca pot fi comparate cu pleava si graul; cu cat este mai multa pleava, cu atat va fi mai putin grau. Tocmai nevoia noastra, Ii da Domnului prilejul de a ne veni in ajutor.
Indata ce un simtamant puternic de teama cauzat de apropierea primejdei ne face sa scoatem un strigat, Domnul Isus ne si aude; iar ceea ce patrunde in urechile Lui, patrunde si in inima Lui, si nici chiar mana Lui nu zaboveste.
Noi abia in ultima clipa ne indreptam spre Domnul, dar mana Lui repara iute zabava noastra,prin ajutorul Lui grabnic.
Suntem aproape inghititi de apele care mugesc,ale necazului? Sa ne inaltam sufletele spre Domnul si sa fim siguri ca nu ne va lasa sa pierim. Daca este adevarat ca noi nu putem face nimic, totusi Domnul Isus poate totul. Sa ne asiguram de ajutorul Sa puternic,si atunci toate vor merge bine.{C.H.SPURGEON}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu