"TRECEREA BANCULUI DE NISIP"

"A oprit furtuna, a adus linistea,si valurile s-au potolitDomnul i-a dus la limanul dorit."Psalmul 107 :29-30)

La varsta de 80 de ani, binecunoscutul poet Alfred Tennyson a fost dus de la resedinta lui de vara de la Aldworth ,Anglia,la resedinta lui de iarna pe insula Wight.In timp ce barca trecea strimtorarea ,Tennson a auzit un sunet ca un murmur pe care-l scoteau valurile ce izbeau intr-un banc de nisip intins.El a stiut ca se apropie furtuna ,dar a stiut ca aceasta nu-l va impedica sa traverseze strimtorarea.

Dupa cateva zile ,sanatatea lui Tennyson a inceput sa se deterioreze,si o sora medicala a fost angajata sa stea cu el pe insula .Stand de vorba cu el ,sora i-a spus incet :"Domnule ,ati compus asa de multe poezii minunate ,dar atat de putine imnuri.As dori sa scrieti un imn chiar acum pe patul de boala .Sunt sigura ca-i va ajuta si- va mangaia si pe altii care sufera "

Dimineata urmatoare ,,el i-a inmanat o ciorna spunand :"Am scris cateva versuri in timpul noptii."Poezia a fost plina de scene despre mare si despre sentimente legate de moarte ,sentimente ce au fost trezite in mintea lui de acel "vuiet al marii".Dar mai presus de toate ,el esprima speranta glorioasa de a-L vedea pe Domnul Isus la sfarsitul calatoriei vietii.

Iata cateva versuri: "Stea de asfintit si stea de seara,/Si-o ghemare clara pentru mine!/Sa nu mai fie vuiet ce loveste-n banc,/cand voi inainta in mare./Amurg si glopete de seara ,/si -apoi intuneric,/Caci cu toate ca-n afara granitelor timpului si-a spatiului ma poarta valu-n departare ./Eu sper sa-mi vad Pilotul fata-n fata,cand voi fi traversat aceasta mare".

Moarte pare amenititoare ,dar cei care il iubesc pe Domnul Isus vor fi pilotati in siguranta spre cerul dorit!-H.G.B.