REGULA DE COMPORTAMENT

"Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul care l-a primit."((1 Petru 4:10)
"...un fareseu L-a rugat sa pranzeasca la el. El a intrat si a sezut la masa." (Luca 11:37)

Domnul nostru nu I-a fost rusine sa fie  musafirul  vamesilor si al pacatosilor, dar nu a respins nici invitatiilor  celor bogati si influienti. El era gata sa mearga oriunde avea ocazia de a face un bine, chiar si la reuniuni sociale sau la vreo cina unde participa un public mai numeros.

Bineinteles, putem sa-I urmam exemplu; insa trebuie sa citim putin mai departe si atunci vom vedea ca El folosea intotdeauna aceste oportunitati ca pe niste ocazii de a face bine.

Putem sa mergem in orice loc unde avem posibilitate de a face datoria de mesageri ai lui Dumnezeu fata de alte suflete.  Nu ar trebui sa ne luam niciodata pauza de la datoria noastra de crestini; trebuie sa fim intotdeauna slujitorii Domnului Cristos, gata sa ducem  binecuvantarile Sale si altora.

Trebuie sa ne asiguram, inainte de a accepta vreo invitatie de a merge undeva, ca Stapanul nostru are
o misiune acolo. Apoi, atunci cand mergem, trebuie sa ne folosim ocazia pentru a face un bine cuiva care se afla acolo.

Domnul Cristos nu S-a dus niciodatain locuri de distractie ca acelea unde sunt ispititi sa mearga tinerii din zilele noastre.

" E bine sa merg la teatru sau sa particip  la o serata?"  Ei bine poti merge acolo in calitate de crestin?  Poti sa-L marturisesti pe Domnul Cristos acolo?  Poti sa le vorbesti altora despre El?  Poti cere binecuvantarea Sa asupra mersului tau acolo?  Poti sa te duci acolo ca mesagerul Sau, fiind sigur ca El este Cel care te trimite?

Este timpul sa incepem sa ne uitam la toate aceste lucruri cu foarte mare sinceritate si deschidere. Daca suntem crestini, ni se cere sa fim crestini sapte zile pe saptamana si pretutindeni .

Apoi, ni se mai cere  sa fim intotdeauna crestini la datorie. Un tanar preot, care fusese mustrat de episcopul sau pentru un anumit comportament necorespunzator cu slujba lui, a cautat sa se scuze spunand ca nu era in timpul serviciului.

Episcopul i-a raspuns: "Un preot nu nu este niciodata in afara serviciului!" Acest lucru este adevarat pentru fiecare crestin, chiar si pentru cel mai umil. Oriunde mergem, noi Il reprezentam pe Stapanul nostru.{J.R.Miller}

IN MANA LUI DUMNEZEU,RAUL INTENTIONAT DEVINE UN BINE POTENTIAL

"Voi, negresit,  v'ati gandit sa-mi faceti rau: dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceeace  se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare numar. 

Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri."Si i-a mangaiat, si le-a imbarbatat inimile." (Geneza :5o 20-21)

                                                        Iosif Fiul lui Iacov
                            Absolvent onorific al Universitatii Loviturilor Grele
                             Director al Efortului Global de salvare a Umanitatii
                                                              A reusit!

Cum? Cum a reusit sa infloreasca in valtoarea tradegediei? Nu este nevoie sa facem speculatii. Dupa aproximativ douazeci de ani,  rolurile s-au inversat, Iosif devenind cel puternic, iar frati lui, cei lipsiti de putere. Ei au venit la el cu frica.

Le era frica sa nu se razbune pe ei si sa ii arunce in groapa facuta de el. Dar Iosif nu a facut acest lucru. Si in cuvintele rostite de el gasim sursa inspiratiei lui.

"Voi ati planuit impotriva mea ce este rau, Dar Dumnezeu a planuit aceasta spre bine, ca sa tina in viata un popor numeros, asa cum face astazi."(Gen. 50:20)

In mana lui Dumnezeu, raul intetionat devine un bine potential. Iosif s-a tinut strans legat de aceasta promisiune care i-a sustinut viata. Povestea vietii lui nu ascunde sub o spoiala insalatoare prezenta raului.

Dimpotriva. Sunt vizibile pretutindeni pete de sange, urme de lacrami. Inima lui Iosif a fost taiata pe viu de pietrele lipsei de loialitate si ale nedreptatii. Cu toate acestea, Dumnezeu a rascumparat din nou si din nou suferinta lui.

Haina sfasiata a devenit una regala. Groapa a devenit un palat. Familia dezbinata a imbatrinit impreuna. Actiunile gandite sa-l distruga pe slujitorul lui Dumnezeu au reusit sa-l intareasca in cele din urma.

"Voi ati planuit impotriva mea ce este rau", le-a spus Iosif, folosind un verb care in evreieste are sensul de "a tese" sau "a urzi"  "Voi ati tesut ca sa faceti rau, le spunea el, dar Dumnezeu a retesut totul spre bine."

Dumnezeu, Marele Tesator. El intinde ata si alege culorile, imbina impletiturile invechite cu fire catifelate, durerile cu bucuriile. Nimic nu este in afara puterii Sale. Orice rege, orice tiran, orice vreme si orice molecula se supun poruncii Lui.

El contina sa teasa de-a lungul generatiilor si in tot acest timp creeza un model. Satana tese la randul sau; dar Dumnezeu tese din nou. Si Dumnezu, Marele Ziditor. Aceasta este semnificatia cuventelor lui Iosif:"Dumnezeu a planuit aceasta spre bine ca sa...

Dar priviti-L pe Marele Ziditor la lucru. El a curatat molozul, a facut o fondatie stabila si a consolidat prin grinzi cladirea, pana cand haosul din Geneza 37:24 (" acestia... l-au aruncat intr-un put") devine
biruinta din Geneza 50:20 ("ca sa tina in viata un popor numeros")

Dumnezeu este Marele Tesator, Marele Ziditor. El a rascumparat viata lui Iosif. Poate sa rascumpere si viata ta? {MAX LUCADO}

CAUTATI MAI INTAI IMPARATIEA LUI DUMNEZEU

"Porunca aceasta pe care ti-o dau eu azi, nu este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.        

Dinpotriva, este foarte aproape de tine, in gura ta si in inima ta  ca s,o implinesti.

Iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El: Caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale..."(Deuteronom 30:11-14-20) 

Noi nu trebuie sa ne facem griji cu privire la viata noastra, la mancare si imbracaminte, deoarece aceasta este partea lui Dumnezeu, nu a noastra.

Exista insa un lucru de care trebuie sa fim preocupati, nu cu neliniste, dar cu toata seriozitatea. Ni se cere sa ne gandim la datoria noastra, la implinirea voii lui Dumnezeu si la ocuparea locului nostru in lumea lui Dumnezeu.

Trebuie sa ne fie foarte clar acest lucru in mintea noastra. Prea multi oameni se ingrijoreaza mult mai mult pentru mancare si imbracamintea lor, temandu-se sa nu ajunga in lipsa, decat o fac pentru a-si implini bine intreaga datorie.

Adica, ei sunt mult mai nelinistiti cu privire la partea pe care o are de indeplinit Dumnezeu in vietile lor, decat sunt cu privire la a lor insisi. Ei se tem ca Dumnezeu S-ar putea sa nu aiba grija de ei, dar nu se tem ca pot esua in devotamentul lor fata de El.

Trebuie sa invatam bine faptul ca ingrijirea de nevoile noastre este treaba lui Dumnezeu nu a noastra. Noi nu avem nimic de-a face cu asta. Insa avem intru  totul de-a face cu propia noastra datorie, cu lucrarea incredintata noua, cu infaptuirea voii lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu va face niciodata aceste lucruri pentru noi. Daca noi nu le facem, ele vor ramane nefacute;  daca le facem cu devotament, Dumnezeu ne va purta de grija.

Cea mai nobila viata posibila in aceasta lume este consacrarea fata de Domnul Cristos si fata de datorie,  fara a ne ingrijora de nimic altceva. Se poate sa nu fim hraniti intotdeauna din abundenta sau sa fim imbracati in stofa stacojie si in panzeturi fine; totusi, hrana cuvenita ne va fi intotdeauna asigurata, precum si vesminte suficiente ca sa ne tina de cald.

Dar sa presupunem ca am ajunge aproape de pragul foametei! Ei bine, trebuie doar sa continuam sa ne facem partea noastra si sa nu ne ingrijoram; la timpul potrivit, Intr-un fel sau altul, Dumnezeu Se va ingriji de noi.

Avem aici propia promisiune a Domnului in aceasta privinta. Adevarul este ca prea multi dintre noi ne gandim cu mult mai mult la sprijinul de care avem nevoie, decat la datoria noastra.

Atunci, bineinteles, nu ne mai bucuram de promisiune si e posibil sa suferim. Cu cat mai buna e cealalta cale - partea noastra este de a face, iar ingrijirea este partea lui Dumnezeu.{J.R.Miller}

DUMNEZEU ESTE CU NOI!

"Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentruca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati  de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz."(2 Corinteni 1:3-4)

Un tanar, a carui sotie murise, a ramas singur cu baietelul lor. La intoarcere de la cimitir, obositi si intristati, cei doi au mers la culcare mai de vreme, nefiind in stare de nimic altceva.

Si cum stateau pe intuneric tatal l-a auzit pe cel mic din patutul lui: "Tati, unde e mami?."Tatal s-a ridicat si l-a adus pe cel mic sa doarma cu el. Dar copilul a ramas nelinistit si agitat, intrbandu-i iarasi si iarasi:
"De ce nu este cu noi? Cand se intoarce ?". In cele din urma, baiatul a spus: "Tati, daca stai cu fata spre mine, cred ca pot dormi".Si nu a trecut mult si copilul a adormit.

In durerea lui, tatal a ramas in continuare treaz pe in intuneric, si cu credinta de copil, s-a rugat: "O, Doamne nu vad cum o sa pot trece peste situatia aceasta. Dar,  daca fata Ta este intoarsa peste mine, cumva cred ca voi reusi".

Tocmai acest adevar a venit sa ne invete Mantuitorul: ca fata lui Dumnezeu este mereu intoarsa spre noi. Dumnezeu si omul sunt impreuna in aceasta vale a umbrei mortii. Nimic nu ne va putea desparti de dragostea Lui.

Sa nu uitam ca unul dintre Numele Mantuitorului este Emanuel, adica: Dumnezeu este cu noi! si cand Dumnezeu este cu noi, totul se schimba in viata noastra.

Dumnezeu nu ne pune in fata perspectiva unui drum lipsit de incercari si de strimtorari; dimpotriva, ne spune ca vom avea parte de ele, dar ne fagaduieste ca ramane cu noi in mijlocul acestora.{Samanta Buna}

"...Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu." Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacarea nu te va aprinde, caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel Mantuitorul tau! (Isaia 43:1-2,3)

VIATA TRANSFORMATA

"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru, si trupul vostru, sa fie intregi, pazite, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Celce
v-a chemat este credincios, si va face lucru acesta. (1Tesaloniceni 5:23-24)

                    "Simon ,caruia i-a pus numele Petru;"(Marcu 3:16)
Intr-o galerie de arta din Europa sunt expuse, una langa alta, prima si ultima dintre lucrarile unui mare artist. Prima este foarte neprelucrata si plina de imperfectiuni; ultima este o capodopera.
Contrastul ne arata rezultatele unei instruiri si practici indelungate. Aceste doua nume sunt ca cele doua picturi.

"Simon"il prezinta pe pescarul neslefuit din Galileea, cu toata  iutimea, ignoranta si imprefectiunea sa."Petru" il infatiseaza pe apostolul din Fapte si din Epistole, stanca ferma si neclintita, omul cu mare putere;
in fata elocventei lui pline de Duhul Sfant se pleaca mii de inimi mandre, clatinate asemenea copacilor padurii inaintea furtunii; sufletul bland si delicat, ale carui cuvinte cad ca o binecuvantare; nobilul martir  marturisind despre moartea Domnului Sau.

Studiati ambele imagini comparativ, pentru a vedea ce poate face harul  pentru un om.

Nu este greu sa iei trandafir, crini, fucsii si flori dintre cele mai neasemuite si sa faci din ele aranjamente de o mare splendoare; dar sa iei bureni, iarba moarta, frunze uscate, rupte, calcate in picioare si flori ofilite si sa faci lucruri fermacatoare din asemenea materiale, acesta este cel mai sever test al dibaciei.

N-ar fi greu sa iei un inger si sa-l antrenezi pentru un mesager glorios. Dar sa iei un astfel de om ca Simon sau ca Saul sau ca John Newton sau ca John Bunyan si sa faci din el un sfant  sau un mare apostol-acela este testul puterii:

Totusi aceasta a facut Domnul Cristos si continua sa faca de atunci. El ia materialul  de cea mai slaba calitate - dispretuit si lipsit de valoare, adesea privit drept paria de catre oameni - si, cand Si-a terminat lucrarea plina de har, vedem un sfant mai alb ca zapada. Sculptorul a vazut un inger in piatra aspra, innegrita, respinsa si aruncata deoparte; dar, cand oamenii au vazut piatra din nou, Iata! era un inger format din acel bloc de piatra.

Domnul Cristos ne poate lua asa cum suntem, plini de asperitati si neslefuiti, si, in mainile Sale, vietile noastre vor creste in puritate si farmec, pana cand, la sfarsit El ne va prezenta in fata tronului desavarsiti, fara defecte.{J.R.Miller}

COSTA MULT SA FII CRESTIN!

"Totusi, El suferintile noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca El este pedepsit, lovit de Dumnezeu si zmerit.

Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre.Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti."(Isaia 53:4-5)



Viata crestina este cea mai scumpa dintre toate. Costa mult sa fii crestin! De altfel ,viata crestina are intr-adevar o mare valoare si, tocmai fiindca este asa de valoroasa, cere un pret asa de mare.

 A fi crestin nu inseamna sa ne conducem dupa gusturile si gandurile noastre, ci dupa modelul desavarsit: Domnul Isus.

"Sa ne uitam tinta la Capetenia si Dasavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care ,pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.(Evrei 12:2)

O adevarata purtare crestineasca se infaptuieste numai daca ne lasam in mana Maituitorului, ca sa ne conduca El potrivit voii Sale. Iata de ce este asa de scumpa o astfel de purtare.

Viata crestina este asa de scumpa ca ea costa chiar jertfirea noastra insine. Destoiniciile si talentele (darurile) pe care ni le-a incredintat Dumnezeu nu trebuie sa le intrebuintam numai in slujba intereselor noastre, ci sa le punem la dispozitia Mantuitorului. Suntem noi gata sa facem acest lucru.?

Dumnezeu vrea sa aiba si timpul nostru. El nu Se multumeste sa-I dam dimineata si seara cateva minute de liniste, de rugaciune si de citire a Bibliei, Nu El cere tot timpul nostru. Suntem noi gata sa-I stam la dispozitie in orice clipa, daca El ne cere aceasta?

Si locul in care traim trebuie sa-l punem la dispozitia Domnului, daca vrem sa urmam pe Mantuitorul cu adevarat.
Pentru ca sa staruim in urmarea Domnuli Isus pana in ultima clipa de pe pamant,  avem nevoie de ceva mai mult decat de ceea ce suntem noi in stare sa dam: trebuie sa avem pe Insusi Mantuitorul.

"Caci stiti ca nu cu lucruri peritoare,  cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parinti vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos Mielul fara cusur si fara prihana."(1 Petru 1:18-19) {Dumitru Cornilescu}

NECAZUL SCOATE LA LUMINA ADANCIMI NECUNOSCUTE...

"Cand striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima infranta,si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana dar Domnul il scapa totdeauna din ea."(Psalmul 34:17-18,19)

Necazul, sub puterea harului divin, face diferite lucrari in viata noastra. Necazul scoate la lumina adancimi necunoscute ale sufletului, si capacitati necunoscute de a suferi si de a sluji. Oamenii fara grij, usuratici sunt intotdeauna superficiali si nu sunt niciodata constienti de caracterul lor saracacios sau lipsa lor de profunzime.

Necazul este unealta cu care Dumnezeu ara profunzimile sufletului, ca sa dea recolte mai bogate.

Daca omenirea ar fi ramas intr-o stare glorificata, fara sa fi cazut niciodata, atunci suvoaiele puternice de bucurie divina ar fi fost puterea pe care Dumnezeu ar fi folosit-o ca sa scoata la iveala capacitatile sufletului nostru.

Dar intr-o lume cazuta, necazul,  desi indepartat de multi cu disperare, este puterea aleasa pentru a ne descoperi fata de noi insine. Prin urmare,  necazul, este cel care ne pune sa ne facem timp ca sa meditam adanc si serios.

Necazul ne face sa ne miscam mai incet, mai atent, si sa ne examinam motivatiile si atitudinile. Deschide inauntru nostru capacitatile vietii ceresti, si ne face dornici sa punem in miscare capacitatile noastre pentru a-L sluji pe Dumnezeu si pe altii.

Imagineaza-ti un sat de oameni lenesi, care traiesc la poalele unui lant de munti inalti, dar care nu s-au aventurat niciodata sa exploreze vaile si canioanele din spatele muntilor. Intr-o zi o vijelie puternica se abate peste munti, trasformand vaile ascunse in adevarate trompete rasunatoare si descoperind scobiturile lor interioare, ca formele rasucite ale unei scoici gingantice.

Sateni de la poalele muntilor sunt uimiti de labirinturile si de scobiturile neexplorate ale regiuni atat de apropiate si totusi atat de necunoscute. Si asa se intampla cu multi oameni care traiesc nepasatori pe muchia externa a sufletelor lor pana cand furtuni puternice de necazuri scot la iveala profunzimi ascune in interior, care n-au fost niciodata cunoscute sau macar banuite.

Dumnezeu nu foloseste niciodata pe cineva foarte mult pana nu zdrobeste complet persoana respectiva. Iosif a avut parte de multe necazuri decat ceilalti fii ai lui Iacov, si acesta l-a dus la functia de admistrator peste hrana tuturor natiunilor.

Din acest motiv, Duhul Sfant a spus despre el: "Iosif este vlastarul unui pom roditor, vlastarul unui pom roditor sadit lunga un izvor; ramurile lui se inalta deasupra zidului"Geneza 49;22)  Necazul este necesar pentru a extinde si a adanci sufletul.  din Viata Cereasca {Izvoare in desert}