"Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orce fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. (Filipeni 4:8)
Totul a inceput in mica colonie Plymouth in anul 1621, cand primii perelinii englezi au sarbatorit impreuna cu indienii unui trib ce le adusesera daruri de mancare, ca gest de prietenie'
Acest gest s-a transformat untr-un obicei tinut ca sa se serbeze recoltele adunate. Dupa mai mult de o suta de ani, congresul continetal a proclamat o zi de recunostinta dupa victoria revolutei americane de la Sarotoga.
Dar a mai trecut 12 ani pana cand George Washington a proclamat o noua zi de recunostinta in onoarea ratificarii constitutiei si a cerut in mod direct Congresului sa faca din din aceasta zi o sarbatoare nationala.
Congresul insa a respins propunerea si iarasi au mai trecut o suta de ani pana cand presedintele Abraham Lincoln a decis ca ultima zi de Joi din luna noiembrie sa fie Ziua Recunostintei.
Era anul 1865. Dupa patruzecu de ani, acest "obicei" al recunostintei a prins radacini in America. Astazi ,Ziua Recunostintei este doar o alta zi de sarbatoare si distractie.
Cat de zabavnici suntem cand este vorba de recunostinta fata de Dumnezeu! Si cat de repede facem din astfel de zile un prilej de sarbatoare si distractie!{Samanta buna}


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu