Cand Domnul Isus a fost in gradina Ghetisimani, cu putin timp inainte de rastignirea Sa, a vazut intreaga greutate a lucrarii pe care o avea in fata.
El stia ca va fi facut pacat si va purta pacatele tuturor celor care cred in El (2 Corinteni 5:21 1Petru 2:4). Cat de ingrozitor a fost pentru El gandul ca va trebui sa indure despartirea de Dumnezeu, pe cruce ca urmare a pacatului omenirii!
In sufletul Sau sfant simtea o profunda repulsie fata de rau. A fost ingrozitor pentru El, Cel curat si fara pacat, sa vina in conctat cu murdaria pacatelor altor oameni si sa fie tratat ca fiind pacatul insusi.
De aceea El S-a rugat: "Tata daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta"(Luca 22:42)
Necazul Lui era atat de mare,incat L-a implprat pe Dumnezeu cu strigate puternice si cu lacrami."Si fiind in lupta grea, Se ruga si mai ferbinte,
Si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadea la pamant." (Luca 22-44).Suferea destul de mult cand Se gandea la suferintele adanci si la moartea Sa pe cruce!
Din pricina evlavei Sale, Dumnezeu l-a ascultat rugaciunea .El nu L-a putut scuti pe Domnul Isus de dificila lucrare de rascumparare.
Mantuitorul a trebuit sa moara pe cruce. Dar Dumnezeu L-a salvat de la moarte. Dupa trei zile L-a inviat pe Hristos dintre morti, pentru ca nu putea sa lasa ca Sfantul Sau sa vada putrezirea. (Psalmul 16-10)(Samanta buna)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu