"SI CREDINCIOSIA TA ESTE ATAT DE MARE!'

 "Domnul este bun cu cine nadajduieste in El cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. Sa ste singur si sa taca, pentruca Domnul i l-a pus pe gurmaz.(Plangrile Lui Ieremia 3 :25-26-27,28)

Amintirile sunt adesea slujitoarele dispererii. Mintile pesimiste isi amintesc prezicere neagra a trecutului si isi amintesc fiecare prezicere neagra a trecutului si se atintesc asupra fiecarui aspect intunecat din prezent; 

pentru acestea, memoria, imbracata in sac si cenusa, serveste o cupa de fiere si plina de pelin amestecete . Totusi, nu avem nevoie de asa ceva. Intelepciunea poate transforma memoria intr-un inger al mangaieri.

Amintirea care poarta amaraciunea in mana stanga, poate avea in dreapta un manunchi de speranta. Nu are nevoie de o coroana de fier. Poate sa-si incununezeu fruntea cu o cununa de aur impodobita cu stele. 

Asa s-a intamplat in experienta lui Ieremia.In versetul precedent, amintirile rechemasera o mare umilinta - "cand isi aduce aminte sufletul meu de ele este mahnit in mine" (vers.20). 

Aceesi amintire ii aduce insa viata si mangaiere. "Iata ce gandesc in inima mea, si iata ce ma face sa trag nadejde". Ca o sabie cu doua taisuri, amintirea ii ucide mandria cu o lovitura, apoi ii alunga disperarea cu alta.

 Ca principiu general, daca dorim sa ne stapanim amintirile in mod intelept, putem, in mijlocul celei mai negre disperari, sa aprindem un chibrit care va lumina pe loc lampa mangaierii. 

Nu este nevoie ca Dumnezeu sa creeze ceva nou pe pamant pentru ca oamenii credinciosi sa se bucure din nou.

Daca vor rascoli cu credinciosie cenusa trecutului, vor gasi lumina pentru prezent; si daca se vor intoarce spre Carte Adevarului si spre tronul harului, candela lor va straluci ca inainte. O, daca ne-am aminti de bunatatea Domnului si de indurarile harului Sau! 

Sa deschidem cartea amintirii, atat de luminata de stralucirea milei si vom fi fericiti. Atunci amintirile vor fi, izvorul adanc al bucuriei" Cum numea Coleridge. Cand sunt in slujba Mangaitorului Divin, amintirile se reansforma intr-o mangaiere de mare pret.{CHARLES h. SPURGEON}

"PRIN RANILE LUI SUNTEM TAMADUITI"

 "El a purtat pacatele nastre in trupul Sau pe lemn, pentruca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; Prin ranile Lui ati fost vindecati.(1 Petru 2:24).

Ce multime de boli hidoase trebuie sa se fi infatisat privirii Domnului Isus! Dar nu citim nicaieri ca a fost dezgustat; dimpotriva, El s-a aplecat cu rabdare asupra fiecarui caz. Ce varietate de rele trebuie sa se fi intanlit la picioarele Lui!

Ce rani in putrefactie si ce plagi supurande! Totusi El a fost mereu pregatit pentru toate monstruozitatile , si le-a invins indiferent de forma.

Nu conta cat de puternica era sageata; El era pregatit s-o rupa in doua. Fierbinteala febrei si raceala frigurilor, neputinta paralizei si furia nebuniei, ranile leprei si intunericul orbirii -- toate cunosteau puterea cuvantului Sau si fugeau din calea Lui.

El a invins raul in fiecare colt al campului de lupta  si a primit inchinarea captivilor eliberati. El a venit, a vazut si a invins pretutindeni. La fel  se intampla si in dimineata aceasta. Oricare ar fi boala mea, Marele Medic ma poate vindeca.

Orcare ar fi starea celor pe care ii amintesc in rugaciune, pot sa sper ca Domnul Isus le va vindeca suferintele.

Pot sa sper pentru copilul meu, pentru prieteni si pentru cei dragi, atunci cand imi amintesc de puterea vindecatoare a Domnului.

Cat despre mine, oricat de greu ar fi lupta cu pacatul si cu infirmitatile, pot sa stau linistit. Cel care a umblat pe pamant vindecand imprastie inca lumina si har asupra fiilor oamenilor.

Lasati-ma sa merg la El chiar acum. Lasati-ma sa-L laud in dimineata aceasta, amintindu-mi cum m-a izbavit, si sa-I slavesc Numele.

El s-a facut cunoscut oamenilor luand asupra Lui suferintele lor.  "Prin ranile Lui suntem tamaduiti"(Isaia 53:5) Biserica de pe pamant este plina de suflete vindecate de Marele Medic.

Chiar si locuitorii cerurilor pot povesti cum au fost vindecati de El. Apropie-te, deci suflete; spune tuturor despre puterea vindecatoare a harului Sau, si lasa cuvintele tale sa fie "o slava pentru Domnul, un semn vesnic, nepieruitor"(Isaia 55:13) {CHARLES H.SPURGEON}

AM PIERDUT O ZI

 "Incolo, frati mei,  tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. ((Filipeni 4:8)

Istoricul Suetoniu relateaza despre imparatul roman Titus (39-81 d.H.) ca acesta, la sfarsitul unei zile in care constata ca n-a realizat  nicio actiune folositoare, obisnuia sa spuna" Diem perdidi!" -"Zi pierduta!"

Zilele noastre "zboara mai iuti decat suveica tesatorului"; ele alearga mai iuti decat un alergator"(Iov 7:6; 92:5)

Nimic nu le poate retine si nici macar o singura zi nu o putem lua de la capat. Insa felul in care ne ocupam timpul poate conferi fiecarei zile o valoare eterna.

Momentele pe care le folosim pentru a ne rasfata vanitatea si egoismul se risipesc ca un abur, Dar, daca ne traim viata alaturi de Domnul si ne implicam pentru cauza Lui, scurtele clipe pe care le petrecem pe pamant pot aduce "roade durabile"

Sa rascumparam timpul si sa-L folosim ca pe un bun pretios pe care Domnul ni-la incredintat! In fiecare dimineata sa-i cerem Lui sa ne arate cum sa ne petrecem ziua pentru El.

Timpul nu ne apartine, ci este un dar nemeritat , oferit pentru putina vreme. Sa-l folosim pentru Dumnezeu!

Pavel ne marturiseste cum proceda el;"Arucandu-ma spre ce este inainte, alerg drept spre tinta, pentru premiul chemari ceresti "9Filipeni 3:14)

Prespectiva recompensarii din parte Domnuli nu ne indeamna oare si pe noi sa Ii dedicam lui timpul pe care il avem la dispozitie? 

"Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau!" (Matei 25:210.{Samanta buna}

MAIORUL ENGLEZ SI RUINELE BABILONULUI

 "...Nu va   trece o singura iota sau o singura frantura de litera ...pana nu se vor implini toate (Matei 5: 18)

Un maior al armatei britanice i-a cerut odata unui predicator sa-i de un argument covingator ca Biblia este intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu si ca nu este de origine omeneasca.

Predicatorul,  stiind despre maior ca facuse multe calatorii in Orientul Mijlociu, l-a intrebat daca a vizitat vreodata Babilonul.

Ofiterul a fost in masura sa spuna urmatoarele impresii despre acel orasi antic: Ruinele Babilonului sunt pline de animale salbatice, prada pentru vanatori.

 

I-am cerut unui seic permisiunea de a vana acolo, precum si o escorta de vanatori care cunosteau zona. 

Insotit de mai multi arabi, am ajuns in zona vechii cetati, dar, cand s-a lasat seara, si-au strans corturile si au parasit ruinele. Am fost nevoit sa renunt la ideea de a vana acolo

In dimineata urmatoare m-am plans seicului, care mi-a raspuns simplu: Este prea periculos sa petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor salbatice. Nimeni nu sta acolo dupa apusul sorelui".

Dupa aceea predicatorul si-a deschis Biblia si a cititdin Isaia 13: "Babilonul gloria imparatilor, frumusetea mandriei caldeenilor,...nu va mai locuita niciodata...

Si arabul nu-si va intinde cortul acolo, nici pastorii nu-si vor face acolo stane de oi. Ci fiarele pustiei se 

vor culca acolo, si casele lor vor fi pline de bufnite; strutii vor locui acolo...Hienele vor urla in cetatile lor si sacalii in palatele lor placute" 

Maiorul a fost foarte impresionat atunci cand a aflat ca au trecut aproximativ  3000 de ani de cand a fost scris aceasta profetie.{samanta buna}

"PRIETENUL VAMESILOR SI AL PACATOSILOR"

 De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El ,pentruca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant,nevinovat, fara pata, departiti de pacatosi, si inaltat mai pe sus de ceruri, (Evrei 7:25-26)

Prin harul lui Dumnezeu a trebuit Domnul Hristos sa guste moartea pentru toti (Evrei 2:9)Sa observam cu atentie un lucru: pacatele noastre ne conduc exact in locul pe care l-a luat El, prin harul lui Dumnezeu.

In Domnul Hristos vedem harul desavarsit si ascultare perfecta. Cand El a venit sa sa implineasca voia divina, mareata si onoarea lui Dumnezeu trebuia reabilitate.

Putem spune spune fara ezitare ca adevarul lui Dumnezeu, dreptatea, dragostea si maratiea Sa au fost reabilitate complet prin moartea Domnului Hristos; da, au fost cu mult mai mult glorificate prin moartea Lui decat daca noi toti am si murit ca pedeapsa pentru pacat.

Aticipand aceste, El a spus: "Dar am un botez cu care sa Ma botez, si cat de mult astept sa se implineasca!" (Luca 12.50). Pana atunci, dragostea Sa nu se putea revarsa in mod deplin.

In cuvinte: "pentru ca I se cuvenea", gasim  caracterul lui Dumnezeu, in timp ce in expresia, "multi fii", vedem obiectul asupra carora se revarsa dragostea Sa. N-ar fi putut sa ne aduca in glorie pe cand eram inca in pacatele noastre.

Prin botezul lui Ioan, Domnul Hristos s-a indentificat in mod exterior cu cei din poporul Sau, adica cu cei care fusesera sfintiti. El S-a asociat, cu cei sfinti, si nu poate exista nici macar un pas in viata de credinta in care Domnul Hristos sa nu poata fi alaturi de noi.

Domnul Hristos, in tot ceea ce este El, Se afla alaturi de noi in orce amanunt al vietii divine, chiar prin pocainta. Bineinteles, El nu a avut de ce sa Se pocaiasca, dar inima Lui este alaturi de noi in pocainta noastra. 

Lucrul acesta este tot atat de adevarat acum pe cat va fi manifestat atunci cand vom ajunge in  glorie cu El. Cei cu care Se asocieaza Domnul Hristos si cu care are comuniune sunt "cei alesi" (Psalmul 16:3)in timp ce, in privinta harului, unul dintre cei mai frumoase nume din cate I s-au dat a fost "Prietenul vamesilor si al pacatosilor. "(Luca 7:34) {J.N.Darby)

CRESCAND IN HAR

 Incolo fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce vrednic de primit, orce fapta buna, orice lauda, aceea sa va insufleteasca.(Filipeni 4:8)

Crescand in har"  - nu doar intr-o insusire a harului, ci in tot harul. Crescand in radacina harului, credinta. Sa te increzi in fagaduintele mai mult decat inainte. 

Lasa credinta sa creasca in plinatate,  startonicire si simplatate. Crescand in dragoste. Cere ca dragostea ta sa fie mai adanca, mai intensa  si mai practica, si sa-ti influenteze orice gand, cuvant si fapta. Crescand in umilinta .

Cauta sa te asezi cat mai jos, si sa afli cat mai multe despre nimicnicia ta. Pe masura ce cobori in umilinta, cauta sa te ridici apropiindu-te de Dumnezeu  in rugaciune si sa fii intr-o relatie mai strnsa cu  Domnul Isus.

Fie ca Dumnezeu Duhul Sfant sa te faca sa "cresti" ... in cunostinta Domnului si Mantuitorului."Cel care nu creste in cunostinta Domnului Isus refuza biecuvantarea. Sa-L cunosti pe El este "viata vesnica" (Ioan 17: 3) Si sa te adancesti in cunostinta Lui inseamna sa cresti in fericire.

Cel care nu-si ia timp prea mult sa-L cunoasca pe Domnul Isus nu stie nimic despre El. Orcine bea din vinul acesta inseteaza mai tare fiindca, desi Domnul Hristos te hraneste, este o hrana care nu te satura niciodata.

Daca vei cunoaste dragostea Domnului Isus asa" cum doreste un cerb izvoarele de apa" (Psalmul42:1) ,atunci vei inseta si tu dupa adancimile dragostei Sale. Daca nu vrei sa-L cunosti mai bine inseamna ca nu-L iubesti, fiindca iubirea striga intotdeauna  "mai aproape, mai aproape".

Indepertarea de Domnul Hristos inseamna moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aprope. Nu te multumi decicu o cunoastere mediocra a Domnului Isus.

Cauta sa cunosti mai mult despre El: in natura Lui divina, in relatiile Lui cu oamenii, in lucrarea Lui desavarsita, in moartea Lui, in invierea Lui , in prezenta Lui lucrarea de mijlocire si in viitoarea Lui revenire glorioasa.

Apropie-te de cruce , si cauta taina ranilor Sale.  Sa cresti in dragoste pentru Domnul Isus, si sa ai o mai buna intelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai buna incercare a cresterii in har.{CHARLES H.SPURGEON} 

"TINETI CU TARIE !"

" Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.  Deci cu cat mai mult acum cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de maia lui Dumnezeu . (Romani 5:8-9)

In Biblie, Dumnezeu ne trasmite gandurile Lui. In special prin  Apostlul Pavel, El ne-a prezentat ceea ce ne priveste pe noi calitatea de crestini. In Epistola catre Romani, de exemplu ni se spune tot ce cuprinde mantuirea noastra.

In Epistola catre Efeseni, ni se face cunoscut ceea ce priveste pozitia noastra de crestini si adevarul cu privire la Domnul Hristos si la Adunarea Lui.

Daca citim Cuvantul lui Dumnezeu si primim ceea ce ne invata, iar inima noastra pune in practica acele invataturi , atunci adevarul biblic devine al nostru.

Atunci purtam in noi aceasta comoara, in timp ce mergem pe calea credintei, si ne putem bucura neincetat de ea, umbland din punct de vedere spiritual in acord cu ea.

Dar exista un vrasmas care vrea sa ne lipseasca de adevar. Diavolul foloseste toate miljoacele posibile pentru a ataca acest Cuvant al lui Dumnezeu ridicand indoieli asupra lui sau amestecandu-l cu ganduri omenesti.

De aceea trebuie respectat si pazit indemnul Domnului: "Ceea ce aveti tineti cu tarie pana voi veni" Aceasta inseamna a cunoaste si a pretui adevarul biblic in toate detaliile lui. Nu trebuie sa neglijam nici invatatura, nici practica. 

La sfarsitul erei crestine, cand declinul crestinatatii este atat de trist, avem in mod special nevoie de harul lui Dumnezu.

El ne sta la dispozitie ca, prin el, sa umblam smeriti si recunoscatori, tinand pana la venirea Domnului ceea ce El ne-a incredintat.{Samanta buna}

"SA INVATAM SA DEPINDEM DE DUMNEZEU"

 "La Tine, Doamne, imi inalt sufletul. In Tine Dumnezeule ma incred: sa nu fiu dat de rusine.ca sa nu se bucure vrasmasii mei de mine! Da toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei (Psalmul  25:1-2-3)

Cand ne gandim la David, primul gand care ne vine in minte este imaginea unui baiat care il infrunta pe uriasul Goliat.

 David era probabil un adolescent  pe atunci, care s-a oferit cu indrazneala sa lupte cu un soldat bine antrenat, care avea peste trei metri inaltime si care bagase spaima in inimile tuturor barbatilor din armata lui Israel.

Prin prezenta si infatisarea lui intimidanta, Goliat le paralizase practic toata puterea si tot curajul de a lupta. Cu aroganta, el isi batea joc de poporul israelitilor si de Dumnezeul lor.

Nimeni din din Israel nu a avut curajul sa mearga sa lupte impotriva puterii lui impunatoare, cu exceptia unui tanar  pastor, pe nume David.

Ce l-a insufletit pe David, determinandu-l sa mearga la lupta, atunci cand sansele sale de a invinge pareau inexistente? Era grija sa fata de onoarea lui Dumnezeu, pe care acest pagan o batjocorea si o desconsidera. 

David s intrebat: "Cine este acest filistean necircumcis, ca sa batjocareasca ostirile Dumnezeului celui viu?"

In trecut David se increzuse in Dumnezeu cand luptase impotriva leilor si a ursilor. Acum era plin de incredere in Dumnezeu in lupta impotriva acestui uriasi care necinstea Numele Lui, ca El avea sa-i dea biruinta.

David a trait o viata de deplina comuniune  cu Domnul, inaltandu-si  mereu sufletul catre El si  asteptand biruinta din partea Sa,

El si-a dezoltat un stil de viata si de traire spirituala in deplina depedenta de Dumnezzeu. Lund doar o prastie si cinci pietre netede, David a pornit impotriva filisteanului declarandu-si cu hotarare increderea in Dumnezeul sau:   "Lupta este a Domnului si El va va da in mainile noastre!".

S-ar putea sa apara si in viata noastra uriasi, sub toate formele si marimile: veste primita de la medic, un adolescent rebel , o problema  financiara sau moarte neasteptata a cuiva drag.

Cand greutatile apar in viata ta, si vor aparea cu siguranta, cum le vei infrunta? David n-a asteptat sa apara o situatie de criza pentru a dezvolta o viata de rugaciune. Nici noi n-ar trebui sa asteptam. 

Exprienta prin care a trecut David atunci cand a luptat cu Goliat ne arata clar ca el avea o relatie personala cu Dumnezeu, prin rugaciune. 

N-ar trebui sa asteptam sa ne loveasca vreo tragedie sau sa navaleasca vro furtuna in viata noastra inainte de a ne manifesta credinta. Credinta ar trebui sa fi modul nostru de viata, caracterisita fiecaruia dintre noi.

Astazi este ziua potrivita sa invatam sa depindem de Dumnezeu si sa ne incredem in El pentru a cstiga biruinta! {T.P. Hadley}

" TU RAMAI "

 

"Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri ? Daca Dumnezeu este pentru noi cine va fi impotriva noastra? El care n'a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El toate lucrurule? (Romani 8:31-32)

"De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El pentruca traieste purure ca sa mijloceasca pentru ei.Evrei 7:25)

Totcmai am incheiat o etapa din calatoria noastra spre eternitate. Iata-ne ajunsi in cea dintai zi a unui nou an. Este un bun prilej pentru a sta putin linistiti, inaintea de a ne relua rutina de zi cu zi. 

Privind inapoi, la anul care s-a scurs, se poate sa cadem pe ganduri; iar cu privire la viitor, se poate sa ne asalteze intrebari fara raspuns.

In trecut, am avut parte de schimbari naucitoare; si nu ne referim aici la cele pe care Dumnezeu Creatorul le-a randuit in natura prin succesiunea anotimpurilor, ci la acele schimbari din lume produse prin intervectii ale oamenilor care traiesc despartiti de Dumnezeu.

Asemena schimbari ne arata ca oamenii se departeaza tot mai mult de Dumnezeu si indica un pronuntat declin. in viitor, ne putem astepta la si mai multe asemenea achimbari.

Credinciosi isi gasesc stabilitatea privind numai in sus, la Dumnezeu "Tatal luminilor, la care nu este schimbare sau umbra de mutare" (Iacov 1:17), si la Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu , "Este Acelasi ieri, azi si in veci (Evrei 13:8)

La El se refera versetul nostru cand spune: "Tu ramai". El ne-a dat Cuvantul Lui, intotdeauna actual, care niciodata nu se schimba. Biblia este singurul mijloc de orientare pe acest drum prin care am pasit intr-un  an nou. 

Este un privilegiu ca il avem, deaceea suntem datori sa punem in practica principiile lui, in imprejurarile pe care le traversam si timpul pe care il traim. Domnul Insusi ne va ajuta la aceasta. {Samanta buna}