~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

duminică, 4 noiembrie 2018

SARAC PENTRU NOI




























"Dar El, Fiindca ramane in "in veac", are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul.
De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei."(Evrei 7: 24-25)    

 Sa ne gandim la bogatia Domnului Isus pe care a parasit-o si sa ne amintim de saracia pe care a luat-o asupra Sa pentru noi. Toate cerurile erau proprietatea Sa. El era bucuria inimii lui Dumnezeu, a Tatalui. Bogatiile lui Dumnezeu ii apartinea.

Dar un cer plin de ingeri nu L-a putut multumi. El dorea sa curateasca o multime de oameni pacatosi prin sangele Sau pretios si sa-i aduca la Dumnezeu, la Tatal Sau, ca ei sa poata imparti cu El gloria cerului si a Casei Tatalui.

Din aceasta cauza a mers calea cea mai de jos. Chiar la nasterea Sa, a fost cel mai sarac dintre saraci. El a fost nascut intr-un loc unde animalele isi aveau ieslea. Nu dupa mult timp , parintii Lui au trebuit sa paraseasca impreuna cu El tara ca fugar.

Si unde  a trait cel mai mult timp al vietii Sale? In orasul dispretuit Nazaret, ca tamplar, Mainile Sale au manuit ciocanul si fierastraul, si totusi El a creat canva universul. Mai tarziu, in timpul slujbei sale oficiale, El insusi a spus: "Vulipile au viziuni, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul."

Fara casa , fara acoperisi deasupra capului! Cand a venit timpul ca El sa moara, a devenit si mai sarac.Toti prietenii Lui L-au parasit. Niciun mangaietor! Chiar si Dumnezeu a trebuit sa-L  lase singur in suferinte de neexprimat. totul pentru Noi!{Samanta buna}

Sarac si fara vaza-n lume / Isus trecuta pe pamant;/ N-avea nimic din stralucirea/ Ce raspandea in cerul sfant. / Marirea Lui Si-a dezbracat El, care totul a facut! Un chip de rob El a luat / Si intr-un staul S-a nascut./
Viata Lui a fost iubire./ Numai lumina,mare har,/ Dar lumea in a ei orbire,/ I-a dat sa bea paharul amar./ Intampinat cu-mpotrivire,/ Neinteles, dispretui,/ Cu dusmanoasa asuprire/A fost pe-o cruce rastignit.{Emil Constantinescu}


Niciun comentariu: