"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." (Isaia 41:10)
Noi suntem in legatura cu Dumnezeu; El este refugiul nostru in toate imprejurarile, si evenimentele
nu-L deranjeaza. El cunoaste totul. El cunoaste totul dinainte: evenimentele nu clatina nici tronul Lui, nici inima Lui; ele totdeauna implinesc planurile Lui. Dar, pentru noi, El este dragoste; noi suntem, prin har, obiectele grijii Lui delicate.
El ne asculta si Isi apleaca urechea sa ne auda. De aceea, in toate lucrurile, in loc sa ne nelinistim si sa cantarim totul in inimile noastre se cuvine sa aducem cererile noastre la cunostinta lui Dumnezeu in rugaciune, cu o cerere smerita si cu o inima care se lasa cunoscuta (pentru ca suntem fiinte umane),
dar cu cunoasterea inimii lui Dumnezeu.
El ne iubeste in chip desavarsit, asa incat, chiar atunci cand Ii aducem cererea noastra, putem deja sa-I multumim, pentru ca suntem siguri de raspunsul harului Sau, oricare ar fi el; si asa trebuie sa aducem cererile noastre inaintea Lui.
Nu este o porunca rece ca sa aflam intai voia Lui si apoi sa venim inaintea Lui; noi trebuie sa mergem la El cu cererile noastre. Deci nu se spune, veti avea ce veti cere, ci pacea lui Dumnezeu va va pazi inimile.
Aceasta este increderea; si pacea Lui, pacea lui Dumnezeu Insasi, va pazi inimile noastre. Nu se spune ca inimile vor pastra pacea lui Dumnezeu; dar, arucand povara ingrijorarilor noastre asupra Celui a carui pace nimic n-o poate tulbura, pacea Lui va pazi inimile noastre.
Necazul nostru este inaintea Lui si pacea permanenta a Dumnezeului dragostei, care ingrijeste de toate si cunoaste totul inainte, linisteste inimile noastre despovarate de ingrijorari.
El ne impartaseste pacea care este in El Insusi si care intrece orice pricepere (sau cel putin ne pazeste inimile prin ea)asa cum El Insusi este mai presus de toate imprejurarile care ne pot nelinisti si mai presus de biata inima omeneasca care este tulburata de ele.
O,ce har! Chiar ingrijorarle noastre sunt un mijloc prin care fiinta noastra este umpluta cu aceasta pace minunata, daca stim sa le aducem inaintea lui Dumnezeu;si cat de credincios este El!{J.N.D}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu