INCREDERE DEPLINA

"Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede..." (Romani 1:16)

Michael Faraday (1791-1867) a fost fizicianul si chimistul englez cu multe invetii,dar si crestinul cu o incredere deplina in Evanghelia Domnului Hristos.A ramas tot timpul un om modest,in cuda faptului ca lua masa de pranz cu regina Victoria si ca la prelegerile sale asistau membrii familiei  regale .A predicat Evanghelia in biserica locala.

Cand a fost intrebat de un ziarist ce speculatii face in legatura cu viata dupa moarte ,Faraday  a raspuns :'speculatii!? Niciuna .Am incredere deplina .Stiu in cine am crezut .Si sunt incredintat caDomnul Hristos are putere sa pazeasca ce i-am incredintat pana in ziua aceea ."

Fiecare persoana poate sa detina o astfel de incredere neclintita prin credinta in Domnul Hristos.Credinta este incredere,convingere ca ceea ce spune Dumnezeu este adevarat si ca ceea promite El va inplini intocmai .

Credinta nu este un salt in necunoscut .Credinta incepe acolo unde posibilitatile omului inceteaza .Credinta adevarata se bizuie pe Cuvantul scris al Evangheliei Domnului Hristos ,care daruieste o incredere deplina.
Cu atat mai mult cel care si-a pus increderea in Domnul Hristos poate sa fie linistit cu privire la viata dupa moarte.
"Eu ma duc sa va pregatesc un loc .Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc ,Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine ,ca colo unde sint Eu,sa fit si voi."(Ioan 14 :2 -3)~Samanta buna~

LEGEA ANTAGONISMULUI

" Celui ce va birui,ii voi da sa manance din pomul vietii care este in raiul lui Dumnezeu."(Apocalipsa2:7)

Viata fara lupta este imposibila atat in domeniul natural ,cat si in cel spiritual.Baza vietii fizice ,mentale ,morale si spirituale este antagonismul.Acesta este unul dintre adevarulie vietii.

Sanatatea este echilibru dintre viata fizica si natura exterioara.Ea este mentinuta numai prin existenta unei vitalitati launtrice suficiente pentru a lupta impotriva lucrurilor din afara .Tot ce exista in afara vietii mele fizice este menit sa ma duca la moarte .

Insesi elementele care imi dau putere sa traiesc atunci cand sunt viu duc la dezintegrarea mea dupa moarte .
Daca am suficienta putere launtrica sa lupt ,aceasta aduce echilibrul necesar sanatatii mele.La fel stau lucrurile si in viata mentala .Daca vreau sa-mi mentin o viata mentala viguroasa ,trebuie sa lupt ,si aceasta lupta produce echilibrul mental numit gandire.

Acelas lucru se intampla si la nivel moral .Oricine nu tine de natura virtutii este dusmanul virtutii din mine si, in functie de calbirul meu moral ,pot birui si produce virtute.de indata ce lupt ,sunt moral in lucrul respectiv ,Nici un om nu este moral prin natura lui ;virtutea se castiga prin lupta.

La fel este si in lucrurile spirituale .Domnul Isus a spus;"in lume veti avea necazuri'(Ioan 16;33) ,adica tot ce nu este spiritual lucreaza la distrugerea mea ,dar"indrazniti ,Eu am birut lumea".

 Trebuie sa invat sa inving lucrurile care mi se impotrivesc si astfel sa ajung la echilibrul sfinteniei ;atunci devine o placere sa intapinam impotrivire .Sfinteniea este echilibrul dintre inclinatia mea naturala si legea lui Dumnezeu asa cum este ea exprimata in Domnul Isus Cristos.~Oswald Chambers~

CE POSEZI?

" Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza invoi si va da, Dupa placerea lui ,si vointa si infaptuirea."(Filipeni 2:13)

Daca nu ai cele necesare infaptuirii visului tau,poate telul este gresit sau poate planul cu privire la infaptuirea lui este inadecvat .Domnul Isus  a trasformat pranzul unui baiat intr-un banchet pentru 5 000 de persoane .Baiatul era in mijlocul oamenilor .

Tot ce au avut de facut ucenicii a fost sa-l gaseasca .Nu permite eului tau sa te faca sa crezi ca toate raspunsurile trebuie sa vina prin tine ,caci astfel il limitezi pe Dumnezeu .Doar cauta "putinul 'care este in preajma ta sau in tine si punel la treaba .

Domnul Isus nu a transformat painile si pesti intr-un munte de paine .Nu. El doreste ca si noi sa fim parte a acestui proces .Imagineaza-ti ca vezi inmultindu -se ce ai in mana .de fiecare data cand daruiesti acel lucru.Dumnezeu si azi mai lucreaza in acest mod!

In cartea 2 Regi ,capitolul 4 gasim scris ca sotia unui om important avea necazuri.Sotul ii murise ,avea datorii si creditorul i-a luat fii pentru a-i pune la munca in vederea recuperarii banilor. Cand s-a adresat lui Elisei ,aceasta a intrebat-o : "ce ai in casa?"

Dumnezeu ne adreseaza mereu aceasta intrebare . Ea a raspuns :"Roaba ta n-ar acasa decat un vas cu undelemn .Si el a zis: "dute de cere vase de in afara de la toti vecinii tai ,vase goale ,si nu cere putine.Cand te vei intoarce ,inchide usa dupa tine si dupa copiii tai; toarna din undelemn in toate aceste vase,si pune deoparte pe cele pline."

Atunci ea a plecat de la el .A inchis usa dupa ea si a zis fiului ei; ei ii apropiau vasele ,si ea turna din undelemn in ele.Cand s-au umolut vasele ,ea a zis fiului sau:"Mai da-mi un vas." Dar el a raspuns : "Nu mai este nici un vas "Si n-a mai curs undelemn .Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta.Si el a zis: "Du-te de vinde undelemnul ,si plateste-ti datoria ; iar cu ce va ramanea ,vei trai tu si fiii tai."(2Regi 4:1-7"

Cu Dumnezeu ai mereu sufcient pentru a crea ceea ce ai nevoie !" Dumnezeu poate face "...nespus mai mult decat cerem sau gandim noi..." (Efeseni 3:2o) Incepe sa recunosti lucrurile puse de Dumnezeu in tine .Resursele tale sunt :daruirea ,tenacitatea,relatiile si conexiunea cu Domnul Cristos!~Meditatii zilnice~

A-TI GASI PERSONALITATEA IN FOCUL INTRISTARII

"Si ce voi zice ?...Tata izbaveste-Ma de ceasul acesta ?... Dar tocmai pentru acesta am venit pana la ceasul acesta!Tata ,proslaveste Numele Tau !"

Ca sfant,atitudinea mea fata de intristare si dificultati nu trebuie sa fie aceea de a cere ca ele sa fie indepartate ,ci a cere ca in mijlocul fiecarui foc al intristarii ,sa-mi pot pastra personalitatea cu care m-a creat Dumnezeu .

Domnul noatru S-a gasit pe Sine in focul intristarii ,El n-a fost scutit de acel ceas ,ci ajutat sa poata iesi din acel ceas .

Noi spunem ca n-ar trebui sa existe intristare ,dar exista intristare si trebuie sa ne gasim pe noi insine in flacarile ei .Daca incercam sa  scapam de intristare ,daca refuzam sa tinem cont de ea,suntem nechibzduiti .Intristarea este una dintre cele mai mari realitati ale vietii;nu are nici un rost sa spui ca n-ar trebui sa existe intristare .

Pacatul ,intristarea si suferinta exista si nu trebuie sa spunem ca Dumnezeu face o gresala permitandu-le .Intristarea indeparteaza o mare parte din superficialitate ,dar nu-l face intotdeauna pe om mai bun.Suferinta ori imi formeaza personalitatea ,ori mi-o distruge .

Nu poti gasi personalitatea cand ai parte de succes ,atunci iti pierzi capul ;nu iti poti gasi personalitatea in monotonia vietii cotidiene ,atunci esti plin de cartire .Singurul mod de a-ti gasi personalitatea este focul intristarii.

De ce trebuie sa fie asa ,n-are  importanta ,dar faptul ca este asa e adeverit atat de Scriptura ,cat si de experenta umana .Intotdeauna poti recunoaste omul care a trecut prin focul intristarii si s-a gasit pe sine ;esti sigur ca,la necaz ,te poti duce la el si descoperi ca are timp pentru tine .

Daca un om n-a trecut prin focul intristarii ,el poate fi dispretuitor ,n-are timp de tine.Daca te gasesti in focul intristarii,Dumnezeu te face "hrana" pentru alti oameni.~ Oswald Chambers~

SUFLETUL CARE UMBLA CU DUMNEZEU VREA...

"In orice lucru ,aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin rugaciuni si cereri ,cu multumiri.Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere,va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus."(Filipeni4:6-7)

Cat de trist cand inimile noastre nu se mai roaga !Daca viata noastra acasa nu este asa cum am dori sa fie,daca greselile pe care le facem fata de altii nu sunt indreptate ,,daca hranim un spirit neiertator in inimile
noastre .

Daca exista nesupunere fata de Cuvantul lui Dumnezeu ,ne pierdem dorinta dupa citirea si meditarea la Cuvant in liniste si cu rugaciune .Ne indepartam de lumina acestuia si nu vrem sa infruntam realitatea,nu vrem sa ne apropiem de Dumnezeu si sa Il lasam pe El sa ne cerceteze si sa Isi puna degetul pe ce nu este in regula.

Si asa ne lasam dusi de curent,nefericiti in sufletele noastre ,dar adesea prea mandri si prea incapatanati pentru a o recunoaste.Fii cu luare aminte daca si in viata ta se infiltreaza lipsa rugaciunii!Aceasta arata ca,in atitudinea inimii tale ,este ceva foarte gresit .Sufletul care umbla cu Dumnezeu vrea sa vina inaintea Lui cu toate detaliile vietii sale

De fapt ,un astfel de om gaseste o mare usurare si binecuvantare in a veni si in a aduce toate inaintea Lui ;si este bucuros ca El sa Isi degetul pe orice nu Ii este placut ,pentru ca vrea sa fie eliberat de acel lucru.

Rugaciunea ,partasia cu Dumnezeu si hranirea din Cuvantul Sau sunt o binecuvantare bogata pentru sufletul celui credincios .Dumnezeu nu poate turna pacea si bucuria Sa intr-o inima care in cea mai mare parte a timpului nu are libertatea de a vorbi cu El

Dezvolta-ti obiceiul de a te hrani si medita cu rugaciune asupra Cuvantului binecuvantat al lui Dumnezeu ,impreuna cu obiceiul de a aduce toate lucrurile inaintea Lui in rucaciune!~E.C.Hadley~.hsdle

DUMNEZEU ARE CURAJUL SA NE FACA TOVARASI AI SAI

"Nu voi M'ati ales pe Mine ;ci Eu v'am ales pe voi; si v'am randuit sa mergeti si sa aduceti roada ,si roada voastra sa ramana ,pentru  ca orice veti cere de la Tatal ,in Numele Meu ,sa va dea."(Ioan 15:16)

Dumnezeu are curajul sa Se increada in noi! Tu spui: "Dar El a facut o alegere gresita cand m-a ales pe mine .pentru  ca in mine nu  este nimic bun;nu am valoare ." Tocmai de aceea te-a ales !

 Cat timp crezi ca exita ceva bun in tine ,Dumnezeu nu te poate alege,deoarece tu ai scopuri personale pe care vrei sa le realizezi ; dar daca-L lasi pe El sa te aduca la capatul increderii in propia ta persoana ,atunci te poate alege sa mergi cu El la "Ierusalim ", iar aceasta va insemna implinirea unor scopuri pe care El nu le discuta cu tine.

Noi avem tendinta sa spunem ca,daca un om are daruru naturale ,el va fi un bun crestin .Nu se pune problema dotarii noastre,ci a saraciei noastre;nu a ceea  ce aducem noi ,ci a ceea ce pune Dumnezeu in noi;nu este vorba de virtuti naturale ,despre tarie de caracter,cunostinta sau experienta -toate aceste nu sunt de nici un folos aici.

Singurul lucru  care  are valoare este sa fim patrunsi de de chemarea lui Dumnezeu si sa fim facuti prieteni si tovarasi ai Lui (conform textului din ( 1Corinteni 1:26-31)Prietenii lui Dumnezeu sunt oameni care-si cunosc saracia.El nu poate face nimic cu omul care crede ca Ii este folositor lui Dumnezeu .


In calitatea noastra de crestini,noi nu urmarim deloc cauza noastra ci cauza lui Dumnezeu ,care nu poate fi niciodata a noastra .Noi nu stim care este scopul lui Dumnezeu ,dar trebuie sa pastram intacta relatia cu El ,orice s-ar intampla .Nu trebuie sa lasam ca vreun lucru sa stirbeasca relatia noastra cu Dumnezeu ;daca ceva reuseste s-o strice,trebuie sa ne rezervam timp pentru a o remedia.

Lucrul cel mai important in crestinism nu este lucrarea pe care o facem ,ci relatia pe care o avem ,precum si atmosfera creata de aceasta relatie .Aceasta este tot ceea ce ne cere Dumnezeu sa cautam si este lucru care e in permanenta atacat.~Oswald Chambers~